Ideea Europeană în Perioada Interbelică

În această scurtă perioadă de nu numai 20 de ani, se înregistrează o formidabilă dezvoltare a Ideei Europene. Această evoluţie are la baza trei factori important. În primul rând este vorba despre progresul tehinic. Acesta începe să capete un rol foarte important în economie şi în transporturi. Este perioada în care avem de-a face cu o dezvoltare grandioasă a reţelelor de ccai ferate. Aceste iniţiative ce ţin de transporturi îşi au originea în ultima parte a secolului al XIX-lea. Extinderea acestor căi de comunicaţii – căile ferate, dar şi reţelele poştale – şi apariţia unor invenţii precum automobilele, dar mai ales avioanele, fac ca limita graniţelor să fie tot mai greu de respectat. Şi comerţul merge în aceias direcţie a dezvoltării, datorată cauzelor mai sus menţionate. Un al doilea argument ar fi acela că multe din figurlie politice ale vremii fac o reclamă impresionantă unităţii europene. Un ultimo factor ar fi acela că zona ce era considerată centrul de civilizaţie al lumii se afla acum în criză.

Perioada interbelică reprezintă un moment în care numărul cărţilor în care se analizează acest declin al Europei creşte considerabil. Chiar dacă aceste lucrări prezintă o situaţie negativă – prin natura subiectului abordat – fac public această Idee Europeană; ajută foarte mult dezlotarea, mai ales pentru că se cauta o soluţie pentru rezolvarea acestor probleme. În această perioadă se constată o îngrijorare legată de soarta Europei. Acest lucru este evident prin preocupările teoretice stârnite de acest subiect.

În ciuda amplorii acestui fenomen al preocupărilor teoretice, nautatea nu este reprezentată de el. Mai degrabă marea inovaţie este constituită de alcătuirea primelor forme de organizare în cadrul federalismului European. Astfel cea mai cunoscută mişcare de acest gen este aceea a lui Nicholaus Condenhove Kalergi (1894-1972). El îşi dedică o bună parte din viaţa realizării idealului de unitate europeană( este considerat a fi chiar unul dintre părinţii fondatori ai Europei Unite). În anul 1922, el este cel care publică în presă germana un articol în care face apel la unitate eurpeana. În acesta, el susţine formarea Paneuropei. În anul 1923, Nicholaus publică cartea cu acelaşi nume – Paneuropa. Se poate observa în lucrările sale, convingerea că Europa se îndreaptă către periferia lumii, poziţie ce nu îi face în nici un fel onoare. Vede că Europa intra în perioada construcţiei continentale. Considera că singura modalitate pentru a putea face faţă marilor centre de putere(SUA şi URSS) , fără a fi strivită de puterea acestora, era acea a unităţii. Propune, considerând necesar, reorganizarea lumii în Panamerica, Paneuropa, Imperiul Britanic, URSS şi Japonia plus China. Africa urma să fie colonial împărţită între Paneuropa şi Imperiul Britanic. Astfel, spunea el, se poate obţine nu numai pacea ci şi readucerea pe o linie de plutire a economiei.