Peter Ferdinand Drucker

Peter Ferdinand Drucker (1909-2005) a fost cel mai important gânditor al managementului şi afacerilor din veacul al XX-lea, care i-a inspirat şi format pe manageri. S-a născut în Austria, unde tatăl său, Adolph, era economist şef în cadrul administraţiei civile austriece. O mare influenţă asupra sa au avut-o primele experienţe trăite în Austria anilor 1920-1930. A lucrat la Londra ca jurnalist în 1937, iar după ce primeşte titlul de doctor în cadrul Universităţii din Frankfurt, se mută în America.

În 1939 apare prima sa carte, „The End of Economic Man” („Sfârşitul omului economic), iar în 1946 „Concept of the Corporation”, o analiză originală a complicatului mecanism intern al companiei General Motors. El evidenţia faptul că gigantul din industria automobilelor este un sistem social complicat, nu o maşină economică.

A publicat peste 30 de volume în peste 70 de limbi, printre care bestsellurile care surprind esenţa gândirii şi practicii manageriale: „The Practice of Management”(1954), „Management: Tasks, Responsibilities, Practices”(1973).

A avut şi o carieră de profesor şi consultant. Între 1942 şi 1949 a fost profesor de istorie, filozofie şi politologie la Colegiul Bennington, iar în 1950 a devenit profesor de management la Universitatea New York, „primul om din lume care a avut un asemenea titlu (de profesor de management) şi care a predat o asemenea materie”. Din 1971, a fost profesor la Şcoala Postuniversitară Claremont din California. A fost un cercetător al Japoniei şi artei japoneze. A ţinut conferinţe pe teme de artă orientală. A fost consilier în 13 administraţii guvernamentale, în instituţii publice şi în mari companii. A acordat consultanţă în multe părţi ale lumii, unor firme mari şi mici, agenţii guvernamentale şi organizaţii nelucrative. Peter Drucker a primit zece titluri onorifice de doctor din partea unor universităţi din SUA, Belgia, Cehia, Japonia, Spania, Elveţia şi Marea Britanie.

A plecat dintre noi la vârsta de 95 de ani, după o traiectorie profesională de excepţie. Specialiştii l-au numit „părintele managementului modern” sau „Mr. Management”, iar zicerile sale au devenit celebre. Amintim câteva:

* Managementul înseamnă sarcini, management înseamnă disciplină, dar management înseamnă, în primul rând, oameni. Orice succes legat de management este de fapt succesul unui manager, aşa cum orice eşec legat de management este eşecul unui manager.

* Leadership-ul nu are nimic de-a face cu a ţine discursuri sau a fi plăcut; leadership-ul este definit prin rezultate, nu prin atribute.

* Charisma devine slăbiciunea liderilor. Îi face inflexibili, convinşi de infailibilitatea lor şi îi împiedică să se schimbe.

* Foarte mult din ceea ce numim management constă în a nu-i lăsa uşor pe oameni să facă ce au de făcut.

* Management înseamnă să faci lucrurile aşa cum trebuie. Leadership înseamnă să faci lucrurile care trebuie.

* Treaba managerului nu e să îi placă pe oameni. Nu e să îi schimbe pe oameni. Este să le pună în valoare calităţile.

* Oamenii trebuie trataţi ca resurse trebuie să întrebi nu cât costă, ci care e randamentul lor, cât de multe pot face ei.

* Planurile sunt doar nişte bune intenţii dacă nu se transformă imediat în muncă.

* Poţi fie să faci ceva, fie să stai pe spate şi să aştepţi o minune. Minunile sunt grozave, dar sunt atât de imprevizibile.

* Cel mai important lucru în comunicare este să auzi ceea ce nu se spune.

* Concentrarea este cheia rezultatelor economice. Nici un alt principiu al eficacităţii nu este încălcat azi mai mult decât acest principiu de bază al concentrării.

Rădăcinile managementului se află în perioada primului război mondial. Prin anii ’30, în Statele Unite, existau câteva întreprinderi mai mari care practicau „managementul”. Ca disciplină, managementul îşi are originea în timpul şi imediat după al doilea război mondial, când primele cărţi ale lui Drucker, „Concept of the Corporation” şi „The Practice of Management”, au fost primele încercări de a prezenta managementul ca un ansamblu sistematic de cunoştinţe, adică ca o disciplină. Începând cu anul 1955, întreaga lume dezvoltată s-a văzut faţă în faţă cu o „explozie a managementului”. Tehnologia socială pe care noi o numim management a fost mai întâi prezentată marelui public, inclusiv managerilor înşişi, acum 40 de ani. În aceşti ani, managementul a avut acelaşi impact ca şi descoperirile ştiinţifice ale timpului - poate chiar mai mare. La începutul anilor ’70, când Asociaţia Americană de Management a invitat conducătorii micilor firme la „Cursul de directori” în management, s-a spus în repetate rânduri: „Managementul? Asta nu este pentru mine – asta este doar pentru marile companii”. Până prin anul 1975, administratorii spitalelor americane respingeau tot ceea ce purta eticheta „management”. „Noi ne ocupăm de spital, nu de afaceri”, spuneau ei. În ultimii ani, situaţia s-a schimbat. „Iată un exemplu specific: tarabele pentru cârnaţi există în Statele Unite din secolul XIX; după al doilea război mondial au apărut şi la colţurile străzilor din marile oraşe. Dar, în reţeaua Mc Donald de vânzare a cârnaţilor – una din istoriile de succes ale ultimilor 25 de ani – managementul s-a aplicat la ceea ce a fost întotdeauna o operaţie întâmplătoare. Mc Donald şi-a stabilit mai întâi produsul final; reproiectat apoi procesul de fabricaţie; a reproiectat sau, în multe cazuri, a inventat unelte astfel încât toate bucăţile de carne, toate feliile de ceapă, toate chiflele, toate bucăţelele de cartofi prăjiţi să fie identice, transformându-le într-un proces complet automatizat şi stabilit cu precizie, „standardizând produsul”. În final, Mc Donald a studiat ce înseamnă „valoarea” pentru cumpărător, a definit-o ca fiind calitatea şi previziunea produsului, rapiditatea serviciului, curăţenia absolută şi amabilitatea; a stabilit, apoi, standarde pentru toate acestea, s-a pregătit şi le-a pus în mişcare. Toate acestea înseamnă management”.1

Neconformistul, vizionarul Peter Drucker, a pus omul în centrul organizaţiei, spunând că el este un activ capital al acesteia şi nu un cost. Ideile pe care le-a promovat în activitatea de consultant în domeniul managementului sunt:

- să alegi cei mai talentaţi oameni;

- să te concentrezi pe oportunităţi şi nu pe probleme;

- să pui în centrul preocupărilor clientul;

- să înţelegi care îţi sunt avantajele competitive şi să continui permanent să le dezvolţi;

- să te întrebi permanent care este contribuţia pe care o poţi aduce în cadrul organizaţiei;

- să te cunoşti pe tine însuţi şi să găseşti locul în organizaţie unde poţi aduce cea mai bună contribuţie.

Deşi a promovat aceste idei pentru prima dată, el este considerat un outsider pentru că teoriile sale nu au avut niciodată în spate o cercetare solidă. "Am fost tot timpul incorect din punct de vedere politic. N-am aparţinut niciodată cercului exterior şi cu atât mai puţin celui interior. Nu, eu sunt un outsider şi un independent”, afirma Drucker în 1996. Avea un talent extraodinar de a pune întrebări, de a reformula probleme, de a le pune într-o lumină nouă. Timpul a fost cel care a validat conceptele, principiile şi teoriile sale.