Extras din referat

Friedrich August von Hayek a fost unul dintre cei mai importanţi economişti şi filosofi ai secolului al XX-lea. S-a născut la Viena în anul 1899 și murit în anul 1992. Economist și filosof politic austriac, laureat al premiului Nobel pentru economie în anul 1974, a fost preocupat de filosofia politică și de metodologia științelor sociale

Hayek a fost un reprezentat de seamă a școlii Austriece de economie, lucrând alături de Ludowig von Mises şi remarcându-se prin apăratrea pieței libere și a liberalismului economic

Dintre lucrările cele mai importante ale lui Hayek amintim: Drumul către servitute (The Road to Serfdom, 1944), Constituția libertății (The Constitution of Liberty, 1960) și trilogia intitulată Lege, legislație și libertate (Law, Legislation and Liberty anii ‘70).

Aceste scrieri acoperă un spectru de teme istorice și teoretice legate între ele prin anumite elemente comune, care au drept pivot tema libertății umane sistemului de piață. Mai mult, prin opera sa a trezit interesul pentru liberalismul clasic al veacului al XX-lea în gândirea brtianică

Preocupările pentru economie au fost conturate pentru prima dată în cartea Drumul către servitute, carte scrisă în timpul celui de al doilea război mondial. Merită menţionat faptul că ideea cărții a apărut iniţial într-un articolul Libertatea și sistemul economic, publicat în “Contemporany Review” în anul 1938

În martie 1944 Hayek publică The Road to Serfdom (Drumul către servitute) în Marea Britanie la Routledge Press, iar în septembrie 1944 a fost publicată în Statele Unite de către University of Chicago Press. Traducerea acestei cărți în limba română o datorăm lui Eugen B. Marian, prima ediție fiind publicată în 1993 la editura Humanitas. Ulterior, cartea a fost reeditată mai (cea mai recentă este în 2006).

În această carte autorul prezintă totalitarismul din perspectiva planificării economice, aducând drept argument faptul că totalitarismul este antidemocratic și tiranic. În plus, prezintă caracterul ireconciliabil dintre piața liberă și planificarea socialistă, fiind de părere că libertatea nu se poate realiza fără o piață liberă.

Din punct de vedere structural, cartea Drumul către servitute este alcătuită din 15 capitole, fiecare dintre acestea fiind intitulate sugestiv.

Primul capitol este intitulat „Drumul abandonat”, pune accentul pe voinţa umană, care a făcut lumea aşa cum este. În plus, se conturează ideea că fiecare dintre noi, în loc, să ne bucurăm de libertate şi prosperitate suntem pândiţi de robie şi mizerie.

Capitolul II se numeşte „Marea Utopie” prezintă confuzia tipică dintre libertate şi putere. Libertatea este puterea de a face efectiv anumite lucruri astfel, încât năzuinţa de elibertate este năzuinţa de a avea putere.

Capitolul III „Individualism şi colectivism” surprinde delimitări conceptuale şi definişii privind sensul socialismului și înţelesul planificării.

În capitolul IV „Inevitabilitatea planificării” sunt evidenţiate problemele care au apărut datorită schimbărilor tehnologice.

Capitolul V „Planificare şi democraţie”, reliefează conducerea centralizată a activităţii economice, care presupune un cod comun cuprinzător de valori.

În capitolul VI „Planificarea şi supremaţia dreptului” sunt expuse reguli formale şi materiale.

Capitolul VII „Dirijarea economiei şi totalitarismului” sunt prezentate libertatea economică şi politică, dispreţuirea aspectelor pur economice ale vieţii, dirijarea producţiei care permite controlarea consumului.

Capitolul VIII „Care pe care? ” cuprinde planificarea şi distribuirea veniturilor. Autorul vorbeşte despre preţurile „juste” şi salariile „corecte” și socialismul „clasei mijlocii”.

Capitolul IX „Securitate şi libertate” supune atenţiei cele două tipuri de securitate; securitatea unui anumit status economic este posibilă numai într-o societate, organizată după tipare militare.