Activitatea de distribuție și vânzare la SC Dumar Stil SRL

Introducere

Economia de piaţă reprezintă acel tip de economie în care piaţa şi concurenţa hotărăsc ce bunuri şi servicii se produc, în care raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de prioritate în producerea bunurilor şi serviciilor şi în care piaţa, cu legităţile ei, joacă rolul decisiv în reglarea activităţii economice din societate.

Un serviciu reprezintă orice activitate sau avantaj pe care o parte îl oferă alteia şi care are în esenţă un caracter intangibil, neavând drept rezultat transferul proprietăţii unui lucru. Prestarea nu implică neapărat o legătură cu un produs tangibil, iar aprecierea referitoare la transferul proprietăţii are în vedere caracteristica serviciilor, cărora le lipseşte atributul proprietăţii, şi nu rolul în sine în transferul proprietăţii bunurilor, precum ar fi serviciile de transport.

Abordarea conceptului de servicii necesită luarea în discuţie a celor cinci particularităţi fundamentale ale acestora, şi anume: intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea, perisabilitatea şi lipsa proprietăţii.

Intangibilitatea are în vedere acea particularitate a serviciilor prin care acestea nu pot fi expuse şi, implicit, percepute prin simţurile umane înaintea achiziţionării lor.

Inseparabilitatea vizează existenţa simultană dintre serviciu şi prestator, serviciile impunând mai întâi comercializarea şi apoi prestarea acestora.

Variabilitatea vizează latura calitativă a serviciilor şi se referă la: cine prestează serviciile, când le prestează, unde le prestează şi cum sunt prestate.

Perisabilitatea derivă din inseparabilitatea dintre producţie şi consum, care determină imposibilitatea stocării serviciilor.

Lipsa proprietăţii serviciilor are în vedere existenţa limitată a acestora; cel care achiziţionează un serviciu are acces restrâns la acesta.

Toate aceste caracteristici ale serviciilor vor influenţa comercializarea şi vor determina strategii specifice de promovare a vânzărilor, comparativ cu bunurile materiale.

Rolul şi importanţa serviciilor de distribuţie si vânzare

Probabil că nu rareori se întâmplă ca, atunci când un client intră într-un magazin şi vede un afiş de genul „Adaos comercial 0-50%”, acesta să nu-şi pună aproape instantaneu întrebarea „De ce aş plăti atât de mult celui care nu face altceva decât să vândă produsul?”.

Pentru a-şi rezolva problema, respectivul client ar putea să dea o fugă până în Timişoara sau la Bucureşti şi să-şi cumpere o pereche de pantofi sau un costum de haine, direct din magazia producătorului. Numai că, aceasta este o soluţie puţin plauzibilă chiar şi pentru un student – care are un buget de timp foarte flexibil – deoarece timpul consumat şi oboseala acumulată într-un astfel de drum costă mai mult decât adaosul practicat de comerciant.

O astfel de analiză a costurilor şi beneficiilor celor două varinte se produce în mintea majorităţii cumpărătorilor, care evită să parcurgă distanţe mari şi să-şi piardă timpul pentru cumpărături. Din acest motiv, produsele trebuie să se afle cât mai aproape de ei, lucru asigurat de canalele de distribuţie care, prin faptul că reduc distanţa dintre vânzător şi cumpărător, creează utilitate de timp şi spaţiu; altfel spus, creează valoare.

Activitatea comercială, desemnată într-o economie de piaţă prin distribuţie şi vânzare, constituie o verigă importantă în viaţa economică pentru că ea leagă producţia cu consumul. Cu alte cuvinte, distribuţia leagă, în spaţiu şi timp, producătorii şi consumatorii.

Prin prisma economiei de piaţă, distribuţia mărfurilor apare ca o funcţie indispensabilă ce asigură drumul optim al produselor întreprinderii spre locurile unde ele întâlnesc cererea.

Întrucât distribuţia este elementul cel mai puţin flexibil al mixului de marketing, deciziile privind canalul folosit pentru dirijarea fluxului de produse capătă o importanţă crucială.

Avantajele pe care le poate oferi distribuţia consumatorilor:

- mărimea lotului – reprezintă numărul de produse pe care un canal de distribuţie îl poate oferi spre cumpărare unui client obişnuit;

- timpul de aşteptare – reprezintă timpul mediu scurs până la momentul primirii de către consumatori a bunurilor distribuite printr-un canal specific;

- repartizarea în teritoriu – exprimă măsura în care un canal de distribuţie înlesneşte achiziţia unui produs de către consumatori;