Primul război mondial

Întreaga lume a serbat cu multă pompă aniversarea a 60-ea de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Cuprinşi de euforia legată de sărbătorirea acestui eveniment, oamenii au uitat că acum 91 de ani a avut loc un alt război care a jucat un rol cu mult mai mare decît cel pomenit mai sus. Este vorba de Primul Război Mondial care a avut loc între anii 1914-1918. Contemporanii l-au numit Marele Război şi acest nume el l-a merită pe deplin.

Cauzele primului război mondial trebuie căutate in secolul al XIX-lea- perioada extrem de importanta atât din punct de vedere economic cat si din punct de vedere social, ideologic si politic. Mai întâi de toate in acest interval de timp s-a încheiat prima perioada a capitalismului industrial(1789-1871) caracterizata prin începuturile, maturizarea si puternica dezvoltare a capitalismului si a început a doua perioada (1871-1917) in care au fost create printr-o dezvoltare relativ paşnica a capitalismului, premisele trecerii de la capitalismul premonopolist la cel monopolist. De aceea caracteristica dominanta a ultimului sfert al secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea a fost creşterea gigantica a producţiei industriale.

Si oare care alta ar putea fi cauza principala a noilor rivalitati daca nu chiar lupta pentru putere a Marilor Puteri bazata pe dezvoltarea economica uimitoare de-a lungul secolului al XIX-lea.

De fapt cauzele principale ale inceperi Primului Razboi Mondial le reprezinta:

a.Spiritul nationalist ce a insotit existenta Europei de-a lungul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX - Nationalizmul

b.Rivalitatea politica si economica dintre state - Imperializmul

c.Crearea si mentinerea dupa 1871 a unei inarmari excesive si a doua aliante militare ostile - Expansiunea militara

Sa le analizam pe fiecare in parte:

a. Nationalismul

Revolutia franceza si era lui Napoleon au raspandit in majoritatea Europei ideea unei democratii politice, avand la baza principiul ca oameni cu aceiasi origine etnica, limba si ideale politice au dreptul la state independente. Cu toate acestea principiul statelor autodeterminante a fost total ignorat de dinastiile si fortele ce au dominat Congresul de la Viena din 1815. Spre exemplu, poporul german pe care Congresul de la Viena la divizat in numeroase ducate, principate si regate;Italia, de asemenea a fost divizata i mute parti, unele dintre ele fiind sub control strain.

1

Revolutiile si miscarile nationale din secolul al XIX-lea au dus la anularea principiului de antinationalizare creat in timpul congresului. Belgia si-a cucerit independenta de la Olanda in 1830, unificarea Italiei a fost realizata in 1861, si cea a Germaniei in 1971. Totusi, la sfarsitul secolului problema nationalismului era nerezolvata in multe parti ale Europei, ducand la relatii tensionate intre regiunile implicate si diverse state Europene.

b. Imperialismul

Spiritul nationalist a fost, de asemenea, manifestat in conflictele economice. Revolutia Industriala, care a avut loc la sfarsitul secolului XVIII in Anglia, si urmata in Franta la inceputul secolului XIX, si mai apoi in Germania dupa 1870, a cauzat o imensa crestere a productiei in fiecare tara, aceasta ducind la o nevoie de o piata de desfacere straina. Principalul camp al dezvoltarii economice era Africa, si in acest teritoriu interesele coloniale s-au ciocnit de multe ori. De mai multe ori intre 1898 si 1914 rivalitatea economica din Africa intre Germania, pe deoparte, si Anglia si Franta, pe cealalta parte, a fost gata sa precipite intr-un razboi.

C Expansiunea militara

Ca rezultat a acestor tensiuni, intre 1871 si 1914 statele din Europa au adoptat masuri domestice si externe care au marit pericolul de razboi. Convinsi ca interesele le sunt amenintate, state au mentinut armate imense, pe care le-au reinoit si crescut constant. In acelasi timp, au crescut numarul navelor din flota. Expansiunea navala se afla intr-o intensa competitie intre statele cele mai puternice. Anglia, influentata de expansiunea flotei Germane si de razboiul Ruso-Japonez, a inceput in 1900 dezvoltarea flotei sub conducerea amiralului Sir John Fisher. Razboiul dintre Rusia si Japonia a creat arme navale eficiente de mare distanta. Dezvoltarea si in alte arii ale tehnologiei militare a dus la crearea unui stat major cu planuri precise de mobilizare si de atac, folosite in situatii fara cale de intoarcere. Lideri statelor au inteles ca inarmarea excesiva va duce in timp fie la un faliment national fie la razboi, fapte notate in conferintele de la Haga din 1899 si 1907. Cu toate acestea, rivalitatea internationala era mult prea avansata pentru a permite elaborarea unor tratate de dezarmare. Statele Europene nu numai ca s-au inarmat pentru scopul de "autoaparare", dar au vrut sa nu se gaseasca in situatie de a fi singuri in cazul izbucniri unui razboi, asa ca au semnat tratete cu alte mari puteri. Rezultatul a fost un fenomen care al insusi a creat sporirea probabilitatii inceperii unui razboi general: gruparea celor mai mari puteri Europene in doua aliante militare ostile, Tripla Alianta formata din Germania, Austro-Ungaria si Italia si Antanta formata din Anglia, Franta si Rusia.

În literatura de specialitate şi în memoriile contemporanilor perioada dintre anii 1878 - 1914 este caracterizată în mod eronat drept una dintre cele mai paşnice din istoria omenirii. Nimic mai departe de realitate! Lumea în acest interval de timp a fost zguduită de nenumărate ori de războaie (astăzi noi le-am numi locale) şi crize

2

internaţionale care au pus omenirea în repetate rînduri în faţa pericolului unui război mondial. Atmosfera pe plan internaţional era într-atît de electrizată, încît orice scînteie ameninţa să aprindă focul unei conflagraţii de mare anvergurăI