Rit și Ritual Funerar în Dacia Romană

Momentele fundamentale din viata unui individ: nasterea, maturitatea, căsătoria si moartea sunt marcate într-un mod specific de fiecare societate în parte. Dacă primele lasă rare si greu detectabile urme arheologice, cel din urmă aduce un bogat material de studiu arheologiei. Moartea, ca mare trecere spre necunoscut, este însotită de gesturi si semne menite să perpetueze existenta umană si în necunoscut. Patrimoniul simbolisticii funerare este expresia complexă a nivelului social si economic, a rangului individului, expresia functiilor materiale si ideologice ale obiectelor, ale reprezentărilor si practicilor colective.

Ritualurile săvârsite cu prilejul înmormântării în provincia Dacia sunt ilustate din mai multe perspective, fie că e vorba de explicarea lor prin prisma arheologiei, pe baza descoperirilor urmelor banchetului funebru si ofrandelor depuse în sau pe lângă morminte (lucerne, obolul lui Charon, vase cu alimente sau pentru libatii etc), fie prin descifrarea simbolisticii reprezentărilor de pe monumentele funerare si a textelor de pe epitafuri . Aceste gesturi si reprezentări sunt produsele unor cutume generalizate în Imperiul Roman, cutume care s-au răspândit si în provincia Dacia, fiind aduse si adoptate de diferite grupuri etnice.

Depunerea obiectelor de care decedatul se va servi în viata viitoare, începând cu obolul menit să-l plătească pe Charon pentru trecerea Styxului, ofrandele alimentare, lucernele si până la talismane etc., este general întâlnită. Îngrijirea mormântului si efectuarea ritualurilor periodice este urmărită cu grijă, lucru care ni se relevă prin intermediul testamentului înscris pe o lespede funerară la Sucidava prin care defunctul acordă venitul unei vii si folosinta unei case îngrijitorului mormântului .

În lumea romană unul dintre cele mai răspândite ritualuri de înmormântare era depunerea lucernelor în morminte. În credintele lumii clasice, pentru a putea ajunge în lumea de dincolo, sufletul avea nevoie de o lumină care să-i arate calea. Faptul că opaitele care se depuneau erau de cele mai multe ori inutilizabile , neavând orificii pentru fitil, dovedeste că acestea aveau un sens simbolic, îndeplineau un ritual. Împărătia lui Hades ne apare ca un loc bântuit de spirite malefice gata să se năpustească acupra sufletelor nou-venitilor în infern. Tocmai din acest motiv lumina primeste o functie apotropaică, menită să apere sufletele în tenebrele subpământene. Ulterior, sub influenta crestinismului, lucerna devine un simbol al vietii, atestând perpetuarea credintei supravietuirii si a lumii de dincolo.

Numărul opaitelor în morminte variază. În Dacia romană s-au descoperit 17 morminte de incineratie si nouă de înhumatie cu câte un opait ( laApulum, Sucidava, Cincis, Gornea, Micia, Porolissum, Napoca etc) patru morminte de incineratie cu câte două opaite (la Tibiscum, Cincis si Micia), cinci orminte de incineratie cu câte trei opaite (la Cincis) si doar un singur mormânt având patru opaite (la Micia) .

Romanii au preluat de la greci obiceiul depunerii alimentelor de ofrandă, ilustrare a credintei în postexistentă. Tot ceea ce se depunea în morminte drept ofrandă avea un rol bine stabilit în a asigura viitrul defunctului. Vasele, care cel mai adesea ne-au parvenit doar în trare fragmentară au servit ofrandelor alimentare. În morminte din Dacia sudică s-au descoperit oale-borcan, oale cu o toartă, oale cu două torti, căni, castroane, străchini, capace atât în asezările civile cât si în cele militare . Pe lângă acestea, în toată Dacia predomină, sau cel putin asta indică materialul arheologic descoperit, vasele pentru băut si recipientele pentru păstrarea lichidelor. Spre exemplu, un tip de ulcioras pântecos s-a descoperit exclusiv în morminte, atât în Dacia sudică cât si în Dacia intracarpatică. Acestea trebuie puse în legătură cu credinta în ”setea mortilor”. În cele mai multe morminte, la Apulum, Casolt, Cincis etc. s-au descoperit numai fragmente ceramice sau/si câte o monedă, iar în unele se observă asocierea dintre opait, moneda si ulcior sau alte vase . Chiar dacă cercetătorii n-au putut oferii explicatii în legătură cu această practică, asocierea celor trei tipuri de obiecte nu era întâmplătoare.