Slavii - popor indo-european

Slavii au fost un popor de origine indo-europeana,care au migrat spre rasarit si a ocupat in mileniul I dupa Hristos,intinse teritorii din estul si centrul Europei.Ei cautau pamanturi mai bune pentru agricultura si pasunat.Comunitate de triburi, a carei limba apartine marii familii de lb. indo-europene. Inruditi cu baltii, cu care alcatuiau comunitatea lingvistica balto-slava. Teritoriul de formare a slavilor , pina pe la 500 e.n., se intindea intre Odra, bazinul mijlociu al Vistulei si bazinul mijiociu al Niprului. Tinind insa seama de faptul ca lb. slava veche era omogena, este de presupus ca, initial, nucleul teritorial a fost mai restrins, deoarece omogenitatea semnalata nu se putea crea decit in conditiile unor legaturi si schimburi strinse. Din aceasta cauza s-au nascut, in legatura cu leaganul civilizatiei slave, doua teorii, una care il situeaza in partile occidentale ale marelui teritoriu amintit, anume intre Odra si Vistula, alta care il plaseaza in zona orientala, pe Niprul mijlociu. Desi discutiile nu s-au incheiat, putem spune deocamdata ca patria primitiva a preslavilor se intindea intre bazinul mijlociu al Vistulei si Niprul mijiociu si superior, ajungind spre N pina la Pripet, iar spre S pina la Nistru si Bugul superior si pina la N de Carpati. Spre S se invecinau cu populatiile daco-getice, reprezentate arheologic prin cultura Lipita. De aici s-au intins in imprejurari inca putin cunoscute, in directiile vestice, nordice si sudice. Incercarile de a lega cultura Lausitz de protoistoria slavilor, precum si atribuirea culturii Cerneahov lor, sint lipsite de temei. Unii atribuie preslavilor culturile Zarubinet si Przevorsk. Se admite ca acestia ocupau zona de silvostepa, dintre populatiile iraniene din stepe , si zona de paduri ocupata de baltii de la marea ce le poarta numele.

Slavii erau organizati in triburi si uniuni de triburi,condusi de cnezi sau jupani,ajuati de Sfatul Batranilor.Se presupune ca densitatea populatiei preslave nu era mare, deoarece nici sarmatii si nici gotii n-au intimpinat in cursul migratiilor vreo rezistenta importanta din partea acesteia. Primele stiri literare despre stramosii slavilor nu apar mai devreme de secolele 1—2 e.n, (Plinius, Tacitus, Ptolemeu).

Dintre neamurile considerate ca probabili stramosi ai slavilor este de retinut numele venetilor, desi numele lor are rezonanta ilirica sau celtica. Sub denumirea de slavi apar incepind din sec. 6 e.n. la Pseudo-Caesarius din Nazianz, la Iordanes si la Procopios.

Dintre cele trei grupari cunoscute de Iordanes (venetii, antii si sclavinii), numele sclavinilor a fost cel care s-a generalizat. In sec. 5, mai probabil dupa sfarimarea puterii hunilor (454 e.n.), a inceput procesul de expansiune a slavilor, care au ajuns in cursul sec. urmatoare spre V pina la Marea Baltica si Elba in Europa Centrala pina in Alpi si la Adriatica, spre S pina in Peloponez si Marea Egee, iar spre NE in zonele de taiga. Aceasta expansiune se datoreste, probabil, unor cauze demografice (inmultirea populatiei, ceea ce necesita noi paminturi de cultura) sau sociale ( ca urmare a unei aristocratii militare. Iordanes mentioneaza acest proces relatind pedepsirea de catre ostrogotul Vinitariu a conducatorului venedilor Boz si a altor 70 de capetenii ale acestora. Expansiunea slava s-ar putea datora si unor cauze externe, anume atacurilor unor populatii mai puternice de pastori nomazi sau eliberarii unor teritorii invecinate (germanice, sarmatice etc.), pe care s-au grabit sa le ocupe. Nu totdeauna, cunoscuta in amanunte, expansiunea lor a avut ca rezultat ocuparea unor teritorii vaste, iar lb. slava, initial unitara, a influentat lb. populatiilor cu care au venit in contact.