Roma și influența Imperiului Roman în spațiul European

Evolutia romana în timpul republicii

În secolul al VI-lea î.Hr., în anul 509, ultimul rege care a domnit, Tarquinius Superbus, a fost izgonit din Roma de rascoala populara condusa de Iunius Brutus care a introdus o noua forma de guvernamânt.

La Roma s-a instituit republica, autoritatea regala fiind înlocuita prin aceea a doi magistrati cu puteri egale alesi anual. Acestia au fost numiti la început praetori, iar apoi consuli. Ei erau alesi dintre patricieni, de catre adunarea poporului. Familiile patriciene erau provenite din vechile ginti si alcatuiau patriciatul din Roma. Numai ei si urmasii lor puteau fi considerati cetateni romani si numai ei se bucurau de toate onorurile.

Senatul, alcatuit din patricieni, a devenit organul suprem al puterii în republica romana, dând acesteia un caracter net aristocratic. Senatul monopoliza toate verigile administratiei.

Pe masura ce la Roma s-au asezat noi locuitori ei au format plebea. Desi erau oameni liberi si cu dreptul de a face negot , deci puteau deveni bogati , ei nu aveau nici un drept politic. Contestând plebeilor dreptul de a avea un cuvânt de spus în cetate, Senatul conducea întreaga politica externa a statului. În cursul unui îndelungat proces istoric (sec VI-III î.Hr.) s-au efectuat multe si importante reforme sociale, care au pus bazele organizarii statului roman în forma cunoscuta de istorie. Principalul continut al istoriei interne a statului roman în perioada republicana timpurie l-a constituit lupta plebeilor cu patricienii pentru egalitate în drepturile politice si pentru pamânt. Dealungul istoriei republicii romane (509 î.Hr. – 30 î.Hr.), plebeii au reusit sa obtina numeroase drepturi cum ar fi dreptul de a intra, prin casatorie, în familiile patriciene, dreptul de a deveni consuli, de a obtine pamânt din pamântul statului, dreptul la functii religioase etc.. Lupta dintre patricieni si plebei s-a încheiat în 287 î.Hr. prin recunoasterea deplinei lor egalitati în drepturi în cadrul statului roman. Aceasta a dus la importante modificari în structura sociala a statului. Populatia libera a Romei s-a împartit în caste (ordines), în fruntea carora era noua aristocratie (nobilitas), alcatuita din vârfurile familiilor patriciene si plebee.

Pe plan extern, Roma a început o politica de expansiune, cucerind, în urma unor îndelungate razboaie, întreaga Peninsula Italica. Dupa ce comunitatea romana a devenit o mare putere , Roma însasi a devenit un mare oras.

În primele doua secole ale republicii, arhitectura a înregistrat progrese mai neînsemnate decât în epoca regalitatii. Templul lui Ceres este poate edificiul cel mai reprezentativ pentru epoca republicana. Senatul roman a împânzit Italia cu un sistem de drumuri si fortarete , a construit apeducte. S-au pavat strazile si s-au ridicat si decorat edificiile publice. Stiinta de a construi un oras au învatat-o romanii de la etrusci si s-au inspirat totodata din minunata arhitectura greaca.

În urma razboaielor de expansiune, Roma a ajuns bogata. Bogatia a schimbat si înfatisarea cetatii. În locul caselor simple din lemn, piatra sau caramida, au aparut case luxoase, împodobite cu statui si obiecte de pret. Forul a fost împodobit cu cladiri din marmura. Statui ale oamenilor ilustri , ale regilor, preotilor si eroilor timpurilor mitologice au fost înaltate pe Capitoliu sau în forul roman.

Roma, orasul în care se adunau toate bogatiile, a fost, o perioada indelungata, centrul si piscul lumii antice.