Procesul de Extindere al Uniunii Europene

Rezumat

Uniunea Europeana a suferit mult până să ajungă în stadiul actual. Procesul de formare a trecut prin mai multe faze, s-au luat mai multe hotărâri, astfel de-a lungul istoriei am avut de-a face cu mai multe tratate. Încercări de unificare ale naţiunilor Europei, care să preceadă statele moderne, au fost numeroase de-a lungul istoriei continentului, începând imediat cu prăbuşirea Imperiului Roman. Varietatea deosebită a limbilor şi culturilor europene, la care s-a adăugat interesul local a numeroşi lideri, principi şi monarhi a făcut ca indiferent cum aceaste uniri s-ar fi făcut, evident cel mai adesea prin cuceriri militare, acestea să fie sortite eşecului, mai devreme, sau mai târziu. Tratatatul de la Paris semnat la 18 aprilie 1951 intre Belgia, Franta, Germania de Vest, Italia, Luxemburg şi Olanda a creat Comunitatea Europeana a Carbunelui şi a Otelului, care a devenit ulterior parte a Uniunii Europene. Tratatul a expirat în 23 iulie 2002. Tratatul a fost considerat ca “Fundaţia aducerii Europei la pace după cel de-al doilea război mondial. Unele dintre fostele naţiuni duşmane au ajuns să folosească în comun producţia de cărbune şi oţel, care fusese în timpul conflagraţiei resursele cele mai solicitate. Până în anul 1995 toate ţările ex-comuniste au cerut să fie membre a Uniunii Europene însă Uniunea Europeană era îngrijorată de stabilitatea instituţiilor europene în aceste ţări şi tranziţia lor la economia de piaţă. Încercarea Uniunii Europene de a crea o singură monedă pentru Europa, cum scria şi in tratatul de la Maestricht, a fost controversată de la început. În ciuda acestor temeri multe state membre au încercat să îndeplinească obiectivele economice necesare unei monezi unice,rata inflaţiei să nu fie mai mare de 1,5 faţă de media primelor trei ţări cu inflaţia cea mai mică,deficitul bugetului unei ţări să nu depăşească 3% din PIB. Majoritatea ţărilor au găsit a fi foarte greu satisfacerea tuturor criteriilor,măsurilor de reducere a inflaţiei, a migraţiei, a dobânzilor mari, fapt ce a condus la creşterea şomajului,în timp ce eforturile de a controla deficitele bugetare guvernamentale au dus la creşterea taxelor şi impozitelor către populatie.

Cuvinte cheie :

Context economic global- caracteristicile economice ale mediului în care Uniunea Europeana îşi exercită rolul de mare putere economică şi unul din liderii schimburilor comerciale. Globalizare- una din realităţile mediului economic global generator de efecte pozitive, dar şi negative, dacă viteza sa de amplificare devine incontrolabilă. Dinamism economic- pricipala trăsătură comună a economiilor manifestată în ultimii ani, şi una din sursele de atracţie pentru Uniunea Europeana. Contextul integrării europene – se referă la totalitatea factorilor de care depinde integrarea ţărilor în Uniunea Europeană,incluzând situaţia curentă a Uniunii Europene , confruntată cu serioase probleme interne . Efectele extinderii – cuprind atât efecte pozitive ale extinderii UE , înregistrate mai ales la nivelul celor zece noi state membre şi ale partenerilor externi ai UE, cât si efectele negative manifestate prin acutizarea problemelor comunitare interne şi creşterea nemulţumirii statelor din” vechea garda”. Regionalism- unul din punctele forte ale politicii comerciale, care pe lângă consolidarea unei piramide complexe de acorduri preferenţial bilateral, se orientează şi pe crearea unei zone plan-europene.

Introducere

Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare şi integrare care a început în 1951 între şase state europene: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda. După cinci valuri de aderari (1973: Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie; 1981: Grecia; 1986: Spania şi Portugalia; 1995: Austria, Finlanda şi Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria), UE are acum 25 de State Membre şi se pregăteşte pentru cea de-a şasea extindere. Acest proces are ca scop extinderea paşnică a zonei de stabilitate şi prosperitate către noi membri.Numarul statelor membre ale Uniunii Europene a crescut de la 15 la 25, odată cu cea de-a cincea extindere a UE din data de 1 mai 2004. Extinderea este un pas important în constructia unei Uniuni Europene mai puternice şi mai competitive, necesară pentru stabilizarea întregului continent european, consolidarea păcii şi democraţiei, întărirea economică şi dezvoltarea durabilă, precum şi pentru asimilarea diversităţii culturale şi istorice europene.

A fost un proces de durată şi împreună cu toate celelalte entitaţi implicate, reţeaua Camerelor de Comerţ europene a contribuit din plin la pregătirea procesului de aderare.

O pregătire adecvată pentru acest eveniment este cheia succesului procesului de extindere a UE. Cu cât firmele sunt mai bine informate, cu atât ele vor fi mai competitive pe Piaţa Unică Europeană şi cu cât sunt mai performante, cu atât vor beneficia mai mult de prevederile procesului de la Lisabona. Data de 1 Mai 2004 reprezintă un punct de referinţă istoric şi deosebit de important pentru dezvoltarea Uniunii Europene (UE). Prin integrarea a 10 noi ţări din Europa Centrala şi de Est şi bazinul Mediteranean, Uniunea Europeana impune acum celor 25 de state valori comune de libertate, democraţie, respectarea legii şi a drepturilor omului. Acest val de extindere reprezintă o realizare unică,înseamnă unitate în diversitate şi în acelaşi timp, un angajament luat pentru promovarea prosperităţii continentului nostru prin pace, securitate, solidaritate şi stabilitate pentru toţi cetăţenii europeni. Extinderea este o evoluţie naturală, firească, care aduce sfârşitul divizării continentului nostru,consecintă a celui de-al doilea Razboi Mondial – şi are un impact la toate nivelurile care fac referire la soarta continentului nostru. Extinderea, lărgirea zonei de pace, securitate şi prosperitate, pe care Uniunea a adus-o Europei va asigura securitatea tuturor popoarelor europene.Cu o nouă populaţie de 450 de milioane de locuitori, Uniunea reprezintă cea mai mare piaţă internă din lume; această Piaţă unică extinsă reprezintă aproape 19% din comerţul mondial. Accederea celor 10 noi ţări este preconizata a avea ca efect pentru Europa celor 25, cresterea produsului intern brut per total (PIB) cu 4-5%, creştere ce va fi corelată cu scăderea PIB-ului mediu pe cap de locuitor la 92% faţă de UE 15. În orice caz, această pierdere în cadrul PIB-ului ar trebui să fie repede compensată de implementarea regulilor Pieţei Unice şi de accesul mai bun al afacerilor pe piaţă, situaţie care este de aşteptat să conducă la o creştere în eficacitate printr-un nivel mai ridicat al concurenţei. Creşterea concurenţei ar trebui să fie un semn pozitiv pentru consumatorii europeni, în privinţa preţurilor, diversităţii şi calităţii bunurilor şi serviciilor existente pe piaţă, în timp ce la fel de bine poate asigura o protecţie consistentă şi la un nivel mai ridicat pentru consumatorul european. Condiţiile generale pentru desfăşurarea afacerilor au fost îmbunătăţite printr-un cadru larg extins, liberalizat privind investiţiile şi stabilitatea macroeconomică.