Alexandru Toma - Prototip al Proletcultismului sau Al Realismului Socialist

Alexandru Toma (cunoscut uneori şi sub numele de A.Toma, născut Solomon Moscovici) a fost poet, jurnalist şi traducător, fiind cunoscut pentru viziunea comunistă şi rolul în introducerea Realismului Socialist şi a Stalinismului în literatura română. După debutul ca simbolist, scriitorul este influenţat de Mihai Eminescu, o admiraţie care ajunge să caracterizeze întreaga sa operă. Poetul oficial în primii ani ai Comunismului şi desemnat membru cu drepturi depline al Academiei Române, Toma este considerat de mulţi critici literari ca fiind, de fapt, un scriitor mediocru cu moştenire problematică.

Toma, alături de romancierul Sadoveanu, este una dintre figurile literare ale cărui scrieri sunt asociate cu primii ani ai comunismului în România. Oficialii l-au asemănat cu Eminescu, ale cărui poeme lirice le-a adaptat adeseori pentru a urmări indicaţiile realismului socialist, înlocuind pesimismul cu mesajul înălţător recunoscut oficial. Celelalte scrieri ale poetului includ portretizări pozitive ale muncitorilor, laude la adresa liderului sovietic Stalin, precum şi poezii pentru copii. Sprijinit de regim şi promovat la scară largă până puţin înainte de a muri, acesta a căzut în dizgraţie, iar munca sa a fost gradual minimizată în ultimii ani ai lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Alexandru Toma s-a născut într-o familie de evrei. De tânăr, Toma s-a implicat în cercurile socialiste şi în mişcarea muncitorească şi, în cele din urmă, îl vedem aderând la grupul comunist secret Cu toate acestea, în 1897 acesta este recunoscut ca fiind traducătorul în limba română a poemelor scrise de Elisabeth de Wied, soţia regelui Carol I – acest detaliu nu va fi prezent în nici una dintre biografiile oficiale ulterioare.

Debutul literar al lui Alexandru Toma este asociat cu Simbolismul, iar criticii îl includ în mod tradiţional în aripa proletară a mişcării simboliste din România În 1902, acesta începe să corespondeze cu poeta simbolistă Elena Farago, a cărei carieră a urmat-o îndeaproape. Prima ediţie de opere a poetului, sub titlul de Poezii, este publicată în 1926 sub egida Editurii Cultura Naţională, fiind primită cu entuziasm şi primind o recenzie bună din partea teoreticianului modern Eugen Lovinescu în a sa Istorie contemporană a literaturii române După cum soţia sa, Sidy, povesteşte oficialilor Partidului Comunist, atât ea cât şi soţul său încep să ascundă membri ai partidului în casă în timpul perioadei interbelice, în momentul în care mişcarea a fost declarată ilegală. Aceasta a mai menţionat că Alexandru Toma fusese cel care l-a introdus pe fiul său, Sorin, în direcţia marxistă Acesta din urmă a devenit activist al Partidului Comunist, refugiindu-se în Uniunea Sovietică în timpul celui de al doilea război mondial, luptând în calitate de partizan după începutul operaţiunii Barbarossa şi întorcându-se în România împreună cu Armata Roşie.

Recunoaşterea oficială

Momentul lansării poetului se petrece când acesta trece de şaptezeci de ani, când noul regim comunist instaurat ajunge să îl promoveze drept un reprezentant al literaturii proletcultiste şi îl declară cel mai mare poet român în viaţă. Acest moment coincide cu o campanie culturală care copie în parte doctrina Zhdanov, în timpul căreia cultura românească este purificată de influenţa considerată a fi reacţionară. În consecinţă, opera lui Toma este introdusă pentru prima dată în manualele şcolare unde, alături de nuvelistul Alexandru Sahia şi romancierul de stânga Sadoveanu este dat ca exemplu al literaturii române din secolul al XX-lea. Cele trei personaje literare au fost, de altfel, printre puţinii autori interbelici care au fost în mod frecvent trataţi în lcrările de critică. Atât Toma cât şi Sadoveanu au avut parte de omagii aduse cu festivităţi speciale care, conform criticului literar Florin Mihăilescu, au evidenţiat un cult al personalităţii echivalent numai acelor culturi ale lui Stalin şi Gheorghe Gheorghiu-Dej Regimul i-a acordat lui Toma şi premiul pentru poezie.

Cam toată opera literară a lui Alexandru Toma este publicată într-un singur volum, intitulat Cântul vieţii şi prefaţat de eseistul de factură comunistă Ion Vitner, volum editat în trei ediţii între 1950 şi 1954. după istoricul literar Ion Simuţ, ediţia din 1951 a fost editată în 15 000 exemplare, fapt extraordinar pentru acele timpuri Deosebit pentru această perioadă este fi faptul că volumul circulă şi peste hotare, în traduceri sponsorizate din fonduri de stat (Ungaria în 1955, Germania şi Rusia în 1956 şi o traducere în limba engleză în 1951. Pe lângă Cântul vieţii, câteva din poeziile lui Alexandru Toma sunt adunate în volumul Poezii alese, volum publicat în 1952 şi 1953. ediţia originală este prefaţată de Sergiu Fărcăşan şi a fost editată în 10 150 exemplare în timp ce cea de a doua, emisă pentru şcolari de editura specializată Editura Tineretului a ajuns la 30 000 exemplare. Opera poetului destinată copiilor a fost republicată în câteva ediţii spearate. Alexandru Toma publică şi traduceri din literatura clasică franceză, inclusiv o re-editare după Tartuffe de Moliere.