Fișă de lectură - aspecte ale influenței engleze în Româna actuală

De-a lungul timpului, limba română, ca orice limbă, a suferit modificări și evoluții, fapt ce a determinat îmbogățirea vocabularului care s-a realizat fie prin mijloacele interne (derivarea, compunerea și schimbarea valorii gramaticale), fie prin mijloacele externe ( împrumuturile și neologismele).Astfel, în limba română, unele cuvinte sunt moștenite din limba latină, altele sunt împrumutate din diverse limbi, iar altele sunt formate în interiorul limbii.

Așa cum am mai precizat, împrumutul de cuvinte reprezintă un mijloc extern de îmbogățire a vocabularului unei limbi. Unele împrumuturi sunt mai vechi (slave, maghiare, turcești, grecești), iar altele sunt mai noi (moderne) - din latina savantă, precum și cele din limbile: italiană, germană, franceză, engleză. Recurgerea la împrumuturi este determinată de mai mulți factori: vecinătatea geografică, amestecul de populații (conviețuirea propriu-zisă), relațiile politice, economice, culturale etc. Orice cuvânt nou apărut într-o limbă, indiferent dacă acesta e un împrumut sau reprezintă o creație internă a limbii respective prin derivare sau compunere, trebuie socotit un neologism.

În legătură cu neologismele împrumutate din alte limbi, se pune problema adaptarii la sistemul fonetic (fonologic) românesc. Din cauza diferențelor articulatorii dintre limbi, adaptarea unui nou cuvânt nu se produce fără unele dificultăți care se referă atât la forma ortografică, precum și la cea ortoepică a cuvântului în cauză.

Luând drept exemplu limba engleză , tendinţa generală a limbii literare actuale este de a păstra împrumuturile din engleză într-o formă cât mai apropiată de cea din limba sursă.Acest fapt se datorează în principal conştiintei lingvistice a vorbitorului cunoscător de engleză şi orgoliului acestuia de a pronunţa şi scrie ca în limba de origine. Există totuşi şi situaţii în care este necesară păstrarea formei originare, ca de exemplu în cazul specialiştilor care folosesc aceşti termenii pentru a comunica cu ceilalţi profesionişti de diferite naţionalităţi (ex: hardware, software, designer, mass-media, broker , dealer etc. )

Oprindu-mă asupra influenţei limbii engleze, este de remarcat modul prin care a reuşit să se transforme într-un fenomen internaţional, mai ales după al doilea război mondial, perioadă în care s-a manifestat împrumutul masiv de anglicisme în majoritatea limbilor, în mod special în celor europene.

Anglicismele sunt considerate a desemna împrumuturi recente din engleza britanică şi americană, incomplet sau deloc adaptate, ceea ce înseamnă că ele se scriu şi se rostesc în română într-un mod foarte apropiat sau identic cu cel din limba de origine.

De exemplu, anglicismele din categoria împrumuturilor “stilistice” îşi păstrează aspectul din limba de origine datorită forţei lor de sugestie, ceea ce înseamnă că acestea denumesc mai bine noutăţile (ex: job, staff, master, trend, deal, clip, banner,speech,high-life).

Anglicismele “de lux” sunt împrumuturi inutile, care ţin de tendinţa de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod. Asemenea termeni nu fac decât să dedubleze cuvinte româneşti, fără a aduce informaţii suplimentare. Singurul motiv pentru care se păstrează

neadaptaţi şi sunt folosiţi în limbă este reprezentat de prestigiul şi sonoritatea cuvântului englezesc (ex: advertising, training, casting, fashion etc. )

În utilizarea anglicismelor apar nenumărate probleme şi greşeli datorate mai multor factori: snobismul lingvistic (ex: leader, meeting, interview), imitarea manierei anglo-americane de scriere cu majusculă a tuturor cuvintelor din componenţa titlurilor (“Produse Lactate De Cea Mai Înaltă Calitate”), scrierea compuselor englezeşti cu sau fără cratimă ( week-end/weekend, work- shop/workshop), asocierea anglicismelor cu caracter denotativ cu conotaţiile contextuale de tip ironic, peiorativ (“Se crede un biznismen”, “El e un dizainar celebru”, “El prezintă un şou la tv”, “Ea foloseşte un şprei scump” ).

În ceea ce priveşte pronunţarea anglicismelor, se observă două noi tendinţe: prima se referă la modificările de accent care se petrec cu uşurinţă în cazul omografelor, astfel anglicismele ajugând să fie accentuate ca şi echivalenţele sale în română (ex: top-módel/modél), iar cea de-a doua vizează confuzii generatoare de omofone (Mall-zonă comercială / mal- ţărm).

Din punct de vedere morfologic, dificultăţile de adaptare a anglicismelor la sistemul flexionar românesc apar ca urmare a diferenţelor de origine a celor două limbi şi totuşi asimilarea morfologică a anglicismelor o devansează pe cea grafică şi fonetică.

În privinţa genului la substantive (acestea fiind cele mai numeroase părţi de vorbire împrumutate), majoritatea anglicismelor care desemnează inanimate se încadrează în categoria neutrului românesc (ex: star - staruri, cocteil - cocteiluri, weekend - weekenduri, trening - treninguri, meci - meciuri etc.). Un singur inanimat a trecut la feminin şi e acceptat în varianta literară: giacă, prin analogie cu jachetă, oricum ambele provenite din englezescul jacket (în DEX apare şi varianta geacă).