Ion Barbu

Alaturi de Tudor Arghezi si de Lucian Blaga,Ion Barbu da conceptului modern de poezie noi valori, impunand o viziune poetica originala.

Ion Barbu, isi exprima conceptia teoretica in articolele despre poezia deceniului al III-lea( “Poetica domnului Arghezi”, “Poezia lenesa” etc.), facand distinctie intre “poezia lenesa”, lipsita de spiritualitate, si “poezia pura”(o lirica esentializata, a ideilor), pentru care opteaza.

Poetul-matematician alege ermetismul si poezia pura, concepte utilizate initial despre poezia lui Mallarmé: “facand abstactie de materialele experientei cotidiene, de continuturile didactice sau cu vreo alta finalitate, de adevarurile practice, de sentimentele comune, de betia iniminii, […] poezia devine libera pentru a lasa sa actioneze magia limbajului.[…] Dar la Mallarmé nu trebuie sa intelegem prin muzica doar euforia limbajului. Ea inseamna, dimpotriva, o vibrare si a continuturilor intelectuale a poeziei si a continuturilor sale abstracte, perceptibila mai degraba pentru poezia interioara decat pentru cea exterioara. […] Orice lirica ce nu mai urmareste sa fie sensibilitate si reactie primara la continuturi pamantesti, ci joc al limbajului si al fanteziei.”(Hugo Friedrich)

Ermetism (termen derivat de la numele zeului grec Hermes, considerat de alchimisti patron al stiintelor oculte), expresie a unei tendinte de ascundere, de incifrare a sensului poeziei printr-o exprimare (vocabular, metafore, structuri gramaticale) care presupune o pregatire prealabila, o initiere a cititorului; ermetismul solicita intelectul in procesul descifrarii textului literar si mai putin afectivitatea.Reprezentanti:Stéphane Mallarmé, Paul Valéry, G. Ungaretti, Ion Barbu.(cf. Mircea Anghelescu, Dictionar de termini literari, Ed. Garamond)

Tot despre ermetismul barbian si poezia pura, Tudor Vianu,in “Introducere in opera lui Ion Barbu”, arata ca “intuitia matematica nu cuprinde obiecte concrete, ci o lume de esente ideale pe care spiritul le gaseste printer posibilitatile sale, fara sprijinul nici unei experiente. […] Lumea care i se releveaza este simtita de el ca pura.”

Viata

Matematician si poet, Barbu s-a nascut la Campulung-Muscel. Fiul unic al magistratului C. Barbilian si al Smarandei. Studii elementare si gimnaziale in oraselul natal, Darmanesti-Roman, Pitesti. Liceul la Bucuresti, unde este remarcat de prof. Gh. Titeica, la un concurs al Gazetei matematice. Din 1914 - student la matematici. Dupa licenta (1921) i se acorda o bursa in Germania. Doctoratul in 1929 cu teza “Reprezentarea canonica a adunarii functiilor ipereliptice”. Apoi se afirma ca matematician si devine profesor titular la Universitatea din Bucuresti (din 1942). Stralucita vocatie matematica se materializeaza in 80 de studii, apreciate in tara si strainatate. Cu numele sau adevarat sunt consacrate asa-zisele "spatii Barbilian" in geometrie.

Dan Barbilian de pe actul de nastere si din universul matematic este aceeasi persoana cu Ion Barbu, pseudonimul sau literar, inscris la loc de cinste in istoria literaturii romane. Ca poet, debuteaza in Literatorul (1918). Colaboreaza la Sburatorul si E. Lovinescu il semnaleaza cititorilor ca un "poet nou". Preocupat mai mult de matematici, ne-a lasat putine opere literare: Dupa melci (1921), Joc secund (1930), iar dupa moarte au aparut Ochean (1966), Pagini de proza (1968).Pleaca in lumea de dincolo, la 11 august 1961, rapus de o criza hepatica. A doua zi, salcia din fata casei (strada C. Davilla 8), cantata de poet ca un copac sfant, se prabuseste la o furtuna. Acolo, la radacina salciei, isi ingropase cainii credinciosi.

Etapele creaţiei poetice

Fenomenul artistic barbian s-a născut în punctul de interferenţă al Poeziei cu Matematica, de aceea poezia lui este cu mult deosebită de cea a lui Arghezi şi Blaga, întrucât gradul ei de dificultate e mai mare. Mai exact spus, înţelegerea poetului asupra a ceea ce trebuie să fie poezia e mai aproape de concepţia unor poeţi moderni şi singulari ca Mallarmé sau Valéry, decât de concepţia mai generală, impusă de romantism. Apoi nu trebuie uitat că poetul a fost debutat de un matematician şi că modul lui de a gândi în spiritul abstract al matematicii s-a impus şi în planul reprezentărilor poetice. Barbu însuşi afirmă: ”Ca şi în geometrie, înţeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă… Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, aşa că, rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei.”

Într-un interviu acordat lui Felix Aderca, din 1927, creaţia lui Ion Barbu era împărţită în patru etape: parnasiană, antonpanescă, expresionistă şi şaradistă.

În studiul din 1935, Introducere în poezia lui Ion Barbu, Tudor Vianu propune trei etape: parnasiană, baladic - orientală şi ermetică . Această din urmă împărţire a devenit clasică.