Otilia Cazimir - Repere ale Poeziei

VIAŢA ŞI OPERA

Otilia Cazimir s-a dedicate poeziei, pentru că simţea că prin poezie poate comunica mai mult decât prin proză. Însă ea este nu numai poetă, ci şi prozatoare, publicistă, animatoare de teatru şi traducătoare.

Alexandrina Gavrilescu (Otilia Cazimir) s-a născut la 12 februarie 1894 în comuna Cotul Vameşului, în apropierea oraşului Roman.

După ce şi-a cerut schimbarea numelui Alexandrina Gavrilescu, a afirmat că numele ei este Alexandra şi nu Otilia. Această schimbare a numelui şi faptul că mulţi nu au ştiut că Otilia Cazimir e un nume de împrumut a pus la îndoială originea scriitoarei. Debutul publicistic al poetei a fost discret, nici măcar familia sau colegele Alexandrinei nu au ştiut la început cine este acest Otilia Cazimir. Revista Societatea de mâine se întreba cine este ea de fapt, însă aprecia talentul ei.

După bunicul dinspre tată care era preot: Gavril Casian, ar fi trebuit să o cheme Otilia Casian, însă urmaşii direcţi au renunţat la numele de familie Casian, adoptând numele Gavrilescu derivat din numele de botez al tatălui.

Mama Otiliei avea un gust literar, citea mult, povestea amuzant. Otilia însăşi afirma următorul lucru: „Poate că părinţii mei erau şi ei, în felul lor, poeţi ... O, acum sunt sigură de asta!”

Poeta scria când era la liceu mai ales în vacanţe, dar directoarea nu suporta versurile:

„Vacanţă însemna pe vremea ceea,

Pupitrul şcolii zăvorît cu cheia.

Apoi o casă într-un sat bătrîn,

Concert de greieri risipiţi în fîn,

Plăcinte aurii cu poale-n brîu

Şi peşte prins cu undiţa la rîu,

Şi dinţi vopsiţi în violet cu mure;

Apoi, plimbări pe drumuri de pădure,

Romane răsfoite pe furiş

Cînd cerul viu te spiona-n desiş

Cu mici şi-albastre cioburi de faianţă...

Pe vremea ceea, da, - aveam vacanţă!”

(Vacanţă)

După bacalaureat, frecventa cursurile Facultăţii de litere şi filozofie, însă profesorul Ibrăileanu a sfătuit-o să nu se ocupe de examene ci să scrie. George Topîrceanu, profesorul de literatură a ajutat-o şi a inspirat-o pe tânăra poetă, însă influenţa lui nu trebuie exagerată, pentru că această influenţă nu exclude originalitatea poetei.

În poezia de debut, scriitoarea răspunde poeziei lui George Topîrceanu În noapte şi altor două poezii. Însăşi Otilia Cazimir a afirmat că nu se consideră discipola lui George Topîrceanu şi că izvoarele ei de inspiraţie pe vremea aceea erau foarte variate, se inspira atât din operele cronicarilor, cât şi de la Byron şi Alfred Musset.

„De la George Topîrceanu a învăţat disciplina exterioară a limbajului, a înţeles că nu există favoare, şansă de realizare fără căutare, fără să te apropii de cuvânt cu obedienţă, cu umilinţă, conjugând, într-un echilibru mirabil, meşteşugul şi arta pentru a-ţi manifesta prin ele spiritul, pentru a şti să accepţi realizările altuia, ca să accepţi realizările altuia ca să le reeditezi sau să faci ce nu a fost făcut.”

Poezia Otiliei Cazimir este o poezia plină de sentimente, de gingăşie, de psihologism şi de suferinţă.

„Graţioasă, fragedă şi minoră, poezia lui Otilia Cazimir evoluează între un pastelism modernizat prin observaţie miniaturistică şi adesea umoristică tradusă în imagine nouă şi un erotism, care sub forme uşoare uneori şi uneori laconice împinge vagul şi firescul sentimental până la patetism. Psihologic vorbind, zbuciumul acesta al unei iubiri potrivite în esenţa ei, ce se dă şi se ia, se oferă numai cedează, entuziată şi deziluzionată, amărâtă şi totuşi necesară.”, dar mai presus de orice fatală ... este elementul cel mai interesant al unei atitudini poetice pândite de sentimentalism.”

Poezia ei ascunde nu numai sentimentul, gingăşia, suferinţa, ci se îndreptă şi spre natură unde poeta observă minuţios anotimpurile, florile, amurgurile.

Primul volum de poezii de la Otilia Cazimir a fost publicat în 1923, după unsprezece ani de la debutul publicistic, la Editura „Viaţa românească”. Volumul de debut Lumini şi umbre cuprinde poezii, catrene, instantanee sentimentale, epigramatic formulate. Catrenele îşi au originea mai ales în folclor, în poezii şi zicători, dar şi în poezia gnomică a vechilor literaturi orientale.

Primul volum de versuri cuprinde armonia eminesciană, însă poezia Otiliei Cazimir are un efect artistic rar întâlnit în poeziile feminine, poeta are un „simţ deosebit pentru viaţa obscură ce tresare în ierburi şi în plante şi se agită vioaie în micile fiinţe acvatice, în insecte, în păsările pădurii sau ale lacurilor.”