Aspecte controversate ale vocabularului limbii române

Nu gândi ce nu poți spune! Comunicarea presupune gânduri care să fie făcute cunoscute

altora, iar gânduri fără cuvinte nu pot exista. Trebuie să credem că limba a apărut nu datorită intenției cuiva de a o crea, ci, chiar, fără să fi fost cineva conștient de faptul că se formează un mod de comunicare. Condiție fundamentală desfășurării procesului de învățământ, comunicarea devine o valoare umană și socială, având multiple valențe: sursă de informație și purtătoare de mesaje, sursă generatoare de învățare, factor de stimulare a interactivității, intervenție de dirijare și control asupra învățării și condițiilor învățării, sursă a dezvoltării interrelațiilor și interacțiunilor socio-umane, acționând ca factor creator de context socio-afectiv. Construită dinamic și interpersonal, competența de comunicare reprezintă capacitatea de a produce și interpreta mesajele, corelând semnificația cu specificitatea contextului.

Având la bază cele patru tipuri ale cunoașterii procesuale - savoir, savoir-faire, savoir-être, savoir-devenir și cunoscând cele șase componente ale competenței de comunicare (cognitivă, enciclopedică, ideologică, literară și componenta socio-afectivă - concepții, sentimente, valori ce influențează comportamentul verbal al individului ) se stabilește, astfel, o tipologie funcțională a competenței de comunicare, în deplină concordanță cu realitatea imediată, urmărindu-se competența socială, competența discursivă, competența culturală, competența axiologică.

Așadar, individul - persoană a societății informaționale - comunică într-un anumit stil funcțional. Acest lucru presupune modelarea exprimării în funcție de condițiile concrete în care se află emițătorul. În interiorul unui text există o dominantă științific-funcțională, dar aceasta nu exclude interacțiunea cu celelalte stiluri.

Orele de limba și literatura română, cel puțin în școala noastră, presupun o evoluție a limbajului, o dezvoltare a competenței axiologice, un bagaj ,,primitiv” (în sens blagian) de cunoștințe lexicale. Și cu toate acestea, limbajul jurnaliștilor ,,cu personalitate” a devenit un fenomen lingvistic foarte apreciat de către copii și părinți.

Să fim, oare, nevoiți să acceptăm aceste erori și să le folosim în viața de zi cu zi? A-ți controla exprimarea cere efort, atenție, concentrare. A vorbi corect, elocvent, elegant în această ,,societate a imaginii” cere, mai ales, respect pentru tine însuți/însăți.

Comunicare Comunicație

Să ne asigurăm că deținem noțiunile teoretice referitoare la calitățile stilului pentru a putea remarca abaterile existente în mass-media. Așadar, calitățile particulare ale stilului conferă originalitate în exprimarea orală și scrisă. Naturalețea (exprimarea firească și cu stăpânire deplină a resurselor limbii; simplitatea (utilizarea cuvintelor și a structurilor sintactice cu frecvență mare în limbă; armonia (perfecta concordanță a componentelor fiecărui nivel al limbii); concizia (concentrarea exprimării și reducerea ei la strictul necesar); oralitatea (folosirea în comunicare a elementelor de limbă vorbită) apar, firesc, sub forma abaterilor de la calitățile generale ale stilului: obscuritatea, nonsensul, paradoxul, echivocul, pleonasmul, tautologia, ermetismul. Și ne amintim că abaterile de la calitățile generale ale stilului nu trebuie folosite în vorbirea cultivată, ele fiind utilizate în operele literare cu intenție stilistică. Abaterile de la proprietate constau în folosirea improprie a unor cuvinte sau construcții și amestecul de elemente caracteristice unor stiluri diferite.

Abaterile de la corectitudine: solecismul, greșeala de natură sintactică, apare în propoziție prin dezacorduri, iar în fraze prin folosirea nepotrivită a elementelor de relație; iar anacolutul, încrucișarea a două construcții sintactice diferite invadează comunicarea orală.

Abaterile de la precizie: prolixitatea ca aglomerare a comunicării cu multe cuvinte inutile și nelalocul lor și digresiunea prin îndepărtarea de la ideea centrală a comunicării și dezvoltarea altor idei. Abaterile de la puritate se realizează prin amestecul de registre lexicale (arhaisme, neologisme, regionalisme, elemente de argou).