Ecranizarea nuvelei Omul din vis - Glissando

3.1 Prezentarea "Glissando" - adaptăre cinematografica

3.1.1 Rezumatul și elementele cheie

Adaptarea cinematografică "Glissando" realizată de regizorul-autor Mircea Daneliuc este o producție ambițioasă care reprezintă o ruptură atât în ceea ce privește stilul cinematografic personal al regizorului, caracterizat de abordarea ciné-vérité în filmele anterioare, precum "Cursa" (1975), "Proba de microfon" (1980) și "Croaziera" (1981), cât și în raport cu cinematografia perioadei ceaușiste. Filmul se remarcă prin imersarea totală în zona subiectivității onirice și a metaforei politice.

Deși "Glissando" este aparent o ecranizare a nuvelei fantastice "Omul din vis" de Cezar Petrescu, din volumul "Omul din vis, Trei povestiri cu morți" publicat în 1925, sursa literară devine doar un simplu pretext pentru Daneliuc. Regizorul alege să se îndepărteze semnificativ de textul originar, iar rezultatul este un film profund original, care reflectă viziunea artistică distinctă a cineastului.

În "Glissando", Daneliuc explorează subiectivitatea onirică și metafora politică într-un mod unic. Filmul prezintă o lume în care frontierele dintre realitate și vis devin neclare și în care subconștientul și imaginația iau amploare. Prin intermediul acestui film, regizorul explorează teme profunde și complexe, precum puterea imaginației, conștiința individuală și critica socială.

Prin abordarea sa artistică originală, Mircea Daneliuc transpune pe ecran o lume în care realitatea și viziunea subiectivă se contopesc într-un mod surprinzător. Astfel, "Glissando" devine o experiență cinematografică distinctă și provocatoare, care pune accent pe explorarea subiectivității și pe utilizarea metaforei politice pentru a transmite un mesaj profund.

În "Glissando", regizorul Mircea Daneliuc a creat o adaptare cinematografică care își propune să ofere filmului o respirație universală. Pentru a realiza acest lucru, Daneliuc a distilat influențe din marile cinematografii ale lumii, aducând în prim plan elemente distinctive ale unor regizori precum Federico Fellini și Luchino Visconti.

Personajele bizare din plan secund și atmosfera de carnaval grotesc care se regăsesc în filmul "Glissando" amintesc de universul caracteristic al lui Fellini. Aceste personaje excentrice și nebunești, precum și atmosfera ludică și festivă, contribuie la crearea unei lumi pline de culoare și exuberanță. Prin intermediul acestor elemente, regizorul transpune viziunea sa într-un mod distinct și captivant.

De asemenea, morbiditatea aristocrației crepusculare prezentă în film ne duce cu gândul la tematica creațiilor lui Visconti. Această temă abordează aspecte profunde ale condiției umane, precum decaderea, corupția și puterea. În "Glissando", regizorul explorează aceste aspecte prin intermediul aristocrației corupte și dezorientate, amplificând astfel dimensiunea întunecată a poveștii.

Un alt aspect notabil al filmului este imaginea impresionantă realizată de operatorul Călin Ghibu. Această imagine, ce pare să se inspire din plastica tablourilor lui Francisc Goya cu alienații săi din casele de nebuni, adaugă o notă suplimentară de stranietate și mister în povestea filmului. Prin intermediul imaginilor sale artistice și captivante, Ghibu contribuie la crearea unei atmosfere unice și la transmiterea unei viziuni distincte a lumii.