Analiza Comparativă a Consecințelor Funcționale și Disfuncționale ale Organizațiilor cu Organizare Piramidală și în Rețea

1 Managementul organizaţiilor publice

Din perspectiva managementului public, instituţiile şi autorităţile publice se constituie ca un subsistem al sistemului social global şi funcţionează pentru a contribui la satisfacerea intereselor publice generale şi specifice.

Administraţia publică reprezintă, din punct de vedere organizatoric, un sistem integrat format din organe şi instituţii a căror funcţionare se întrepătrunde şi se intercondiţionează. La rândul său, structura administraţiei desemnează, pe de o parte, componentele instituţionale ale sistemului administrativ, iar pe de altă parte, compartimentele funcţionale ale fiecărei instituţii.

Organizarea în managementul public reprezintă un ansamblu de procese prin care, potrivit cadrului legislativ, se delimitează elementele componente ale sistemului administrativ în ansamblu şi ale fiecărei instituţii publice în parte, se precizează atribuţiile, sarcinile şi competenţele care revin componentelor acestuia, precum şi relaţiile care se stabilesc între ele în cadrul şi în afara sistemului în vederea satisfacerii eficiente a interesului public.

Din această definiţie rezultă două perspective de abordare a noţiunii de organizare într-o instituţie publică:

1. organizarea ca ansamblu de procese de muncă fizică şi intelectuală clar delimitate şi/sau combinate prin care se realizează obiectul de activitate, misiune social-economică şi creşte gradul de satisfacere a intereselor publice;

2. organizarea ca ansamblu de funcţionari publici, de subdiviziuni organizatorice şi de relati între aceştia, determinate şi delimitate astfel încât să asigure premisele organizatorice adecvate realizării misiunii social-economice a nstitutiei publice şi implicit creşterea gradului de satisfacere a intereselor publice.(Anexa 4)

Abordări fundamentale cu privire la organizarea instituţiilor publice

- Abordarea lui Max Weber (1864-1920)

Weber consideră că, în general, procesele administrative evoluează în progresie geometrică spre raţionalismul tehnologic, ceea ce înseamnă că pe măsura evoluţiei, ideile câştigă în coerenţă şi devin sistematice. Prin urmare, Weber susţinea că birocraţia este un element major în această evoluţie complexă.

- Abordarea Frederick Taylor (1856-1915)

Taylor şi-a derulat cercetările într-o perioadă în care ineficienţa, imoralitatea politică şi exploatarea resurselor naturale ale Americii descriau o fază premergătoare problemei mai largi a eficienţei naţionale.

- Abordarea lui Henry Fayol (1841-1925)

Înainte de a fi un manager de succes şi un specialist de seamă al managementului, Fayol a fost un bun inginer, care a reuşit să reducă riscurile de incendiu în minele de cărbuni din SUA.

Aplicabilitatea ideilor lui Fayol în managementul public se bazează pe cinci elemente: planificare-previziune, organizare, comunicare, coordonare şi control.

2. Organizarea procesuală în instituţiile şi autorităţile publice

Abordarea organizării dintr-o asemenea perspectivă este absolut necesară dacă se ia în considerare complexitatea proceselor de muncă fizică şi intelectuală implicate în realizarea şi furnizarea diferitelor categorii de servicii publice.

Prin intermediul organizării procesuale se poate stabili o delimitare clară a domeniilor de activitate dintr-o instituţie sau autoritate publică şi modul de integrare a acestora în procesele de realizare a obiectului de activitate şi a obiectivelor managementului public.

Organizarea reprezintă un mijloc de realizare a obiectivelor unei instituţii publice şi nu un scop în sine, aşa cum este perceput de multe ori în sectorul public din România.

Realizarea fiecărui obiectiv al sistemului de obiective al unei instituţii sau autorităţi publice implică un ansamblu de activităţi necesare. Acestea sunt omogene, complementare, specifice şi au o finalitate clar stabilită prin obiective.

Principalele domenii de activitate care se identifică într-o instituţie/ /autoritate publică sunt:

1. cercetare-dezvoltare;

2. comercial;

3. realizarea şi furnizarea serviciului public;

4. resurse umane;

5. financiar-contabil.