Creșterea economică și învățământul superior - Comparație între Republica Cehă și România

Introducere

De-a lungul anilor, savanții, politicienii, economiștii și mulți alții au recunoscut că țara nu ar putea realiza o creștere economică și o dezvoltare fără un sistem educațional eficient. Educația a fost cea care a oferit soluții pentru diverse probleme, dar care a și generat o mulțime de controverse în evoluția lumii, fiind un factor major al societății. Educația superioară joacă un rol atât central, în pregătirea indivizilor pentru a deveni forța de muncă ideală, cât și activ în proiectarea societății deoarece modul în care este direcționată afectează viitorul generațiilor din zilele noastre.

În zilele noastre, putem vedea că calitatea învățământului superior și a formării este crucială pentru economiile care doresc să se deplaseze în lanțul valoric dincolo de simple procese și produse de producție.

În special, economia globalizatoare de astăzi impune țărilor să alimenteze bazine a lucrătorilor bine educați, capabili să se adapteze rapid mediului în schimbare și nevoilor în evoluție ale sistemului de producție. Lumea de astăzi cere oameni instruiti care sunt capabili să ofere soluții practice pentru problemele economice.

Astfel, autorul John Kenneth Galbraith a încercat să arate că evoluția noastră ca indivizi și ca societate este legată de educație: principalul factor de evoluție, ca individ sau ca și copil pe scara socială este reprezentat de educație. Ignoranța duce doar la o muncă grea, inconfortabilă, plictisitoare și adesea, să nu funcționeze deloc. Îmbunătățirea vine odată cu educația și numai cu ea; nu există nimic fără educație și singurul ultim apel plauzibil este criminalitatea și violența.

În ultimii ani, a avut loc o schimbare de paradigmă: în timp ce vechile abordări (cum ar fi utilitarismul) preocupat de disponibilitate și „cantitatea” de educație, cele moderne (cum ar fi abordarea capacităților) sunt mai mult orientate către natura și calitatea educației.

Oportunitatea temei alese

Motivația temei alese s-a născut prin dorința de cercetare a unor informații legate de sistemul educațional din altă țară decât cel din România, deoarece a stârnit un val de curiozitate bazat pe impactul direct al acestuia asupra economiei unei țări. Importanța alegerii acestei teme a fost susținută de dobândirea cunoștințelor necesare pentru dezvoltarea personală și profesională care mă vor ajuta pe viitor, să mă formez ca om, și nu în ultimul rând ca specialist.

Obiectivul principal din această lucrare este de a oferi o analiză a factorilor determinanți din învățământ, dar și de creșterea economică din Republica Cehă și România. Am ales această țară deoarece ambele entități spațiale sunt țări membre destul de noi în UE, iar în ceea ce privește stadiul dezvoltării economice, este destul de diferit.

Republica Cehă VS România

Rata de creștere a produsului intern brut este principalul indicator utilizat în evaluarea performanței fiecărei economii. Contextul internațional marcat de recenta criză economică globală a adus o scădere a performanței economice în toate statele membre ale Uniunii Europene.

Republica Cehă

Republica Cehă se caracterizează printr-un venit relativ mare și un indice de dezvoltare umană ridicat. Conform datelor furnizate de Eurostat din anul 2018, Cehia are PIB de 19.550 € pe cap de locuitor.

Între 1980 și 1990, numărul studenților a fost aproximativ constant, crescând din 1990 de la 113.417 studenți la 441.247 în 2013 (creștere de aproximativ 3,9 ori). Analiza evoluției numărului de studenți ține cont de tendințele demografice din Republica Cehă. În timp ce populația din Cehia este în jur de peste 10.000.000, numărul persoanelor cu vârste cuprinse între 19 și 24 de ani a scăzut de la 975.000 în 1990 la 797.000 în 2013.

Universitățile private din Republica Cehă au început să apară în 1999. Sunt 44 de universități private cu peste 50.000 de studenți (aproximativ 12% din totalul studenților) și 51 de universități publice, avand loc o creștere mare în numărul de facultăți și programe individuale de studiu ale universităților publice.

În timp ce evoluția învățământului superior a urmat un proces de dezvoltare constant și durabil, a crescut considerabil numărul de studenți, existând o scădere masivă doar atunci când factorii economici s-au schimbat.