Cultura organizațională

Cultura oraganizationala reprezinta unul dintre conceptele importante care s-au afirmat relativ recent si au influentat de o maniera semnificativa modul de gandire si modul de actiune al cercetatorilor, profesorilor si studentilor, a managerilor si intreprinzatorilor, a specialistilor din diverse organizatii, din toate zonele lumii.

Dezvoltarea conceptului de cultura organizational a fost favorizata si de reconsiderarea majora a rolului pe care resursa umana il are in evolutia organizatiei.

Cultura organizationala este considerata a fi “forta” invizibila din spatele lucrurilor usor observabile si tangibile dintr-o firma, este energia sociala ce determina oamenii sa actioneze. Putem compara cultura organizationala a unei firme cu personalitatea unui individ, ce intruneste o serie de aspecte vizibile si mai putin vizibile, dar care furnizeaza viziunea, sensul, directia si energia necesare pentru evolutie.

Ovidiu Nicolescu considera ca “ cultura organizationala rezida in ansamblul valorilor, credintelor, aspiratiilor, asteptarilor si comportamentelor conturate in decursul timpului in fiecare organizatie, care predomina in cadrul sau si care ii conditioneaza direct si indirect functionalitatea si performantele”.

Edgar Schein vede cultura organizationala ca fiind “un model al prezumtiilor de baza invatat, descoperit sau dezvoltat de catre un anumit grup, o anumita colectivitate, in procesul de invatare a cum sa-si resolve cu succes problemele de adaptare externa si integrare interna, care a functionat suficient de bine o anumita perioada pentru a fi validat si care urmeaza sa fie transmis noilor membrii ca fiind modul corespunzator de a percepe, gandi si simti vis-à-vis de acele probleme”.

Conceptul de cultura organizationala se refera la tot ceea ce inseamna standarde colective de gandire, atitudini, valori, convingeri, norme si obiceiuri care exista intr-o organizatie. In componenta culturala putem distinge unele elemente vizibile cum ar fi: comportamente si limbaj comun, ritualuri si simboluri dar preponderent avem componente mai putin vizibile: perceptii si reprezentari despre ce e “valoare” in organizatie, mituri, standarde empirice despre ce inseamna a munci bine si a te comporta corect, despre “cum se fac lucrurile pe aici”, etc.

Cultura organizationala se formeaza datorita interactiunilor repetate intre membrii organizatiei, a aducerii in comun a credintelor si valorilor indivizilor care o alcatuiesc desi exista factori modelatori puternici care o particularizeaza cum ar fi: stilul de conducere si implicit modul de luare a deciziilor, nivelul de formalism, structura de organizare, politicile si know-how-ul si mai toate sistemele care ofera valoare si suport unui anumit tip de munca si unui anumit tip de comportament.

O cultura organizationala puternica ar fi aceea in care exista un aliniament puternic la valorile si principiile organizatiei. O organizatie cu o astfel de cultura nu are nevoie de sisteme de control si sisteme birocratice. Oamenii ce compun o cultura puternica nu au nevoie de indemnuri suplimentare, accepta deja neconditionat “regulile jocului” iar organizatia reuseste sa formeze un anumit tip de angajat dezirabil. Din acest motiv nu sunt putini managerii care inteleg importanta managementului culturii organizationale dar aceasta fiind putin tangibila si dificil de masurat devine o piatra de incercare care se lasa prea putin influentata de diversele programe de modelare a culturii. Managementul culturii organizationale este considerat de unii teoreticieni (Fombrun) ca fiind “un tel coplesitor daca nu chiar imposibil”. Un cercetator afirma ca “organizatia nu are cultura, ea este cultura” – din acest motiv este foarte greu sa incercam sa o manageriem.

Unul din factorii cei mai importanti in construirea culturii organizationale se datoreaza particularitatilor interactiunilor dintre angajati, a leadership-ului si a calitatii comunicarii organizationale.

Cultura organizationala constituie o parte intrinseca a abordarilor moderne privitoare la managementul resurselor umane. In fapt, ascendenta preocuparilor teoretice si abordarilor pragmatice privitoare la cultura organizationala reflecta noua viziune asupra resurselor umane in firma moderna si a noului tip de management implicat. Concomitent insa, cultura organizationala, prin sfera sa de cuprindere si implicatiile sale, depaseste sfera stricta a managementului organizatiei. Practic, toate procesele din organizatie, indiferent de natura lor manageriala, economica, tehnica, juridica etc. – sunt influentate sensibil sub raportul continutului si modalitatilor de desfasurare de cultura organizationala.

Pot fi identificate cateva caracteristici ale culturii:

1. Cultura este dinamica, ceea ce inseamna ca permanent ea se schimba prin dezvoltarea continutului de la o perioada istorica la alta si in cadrul aceleiasi etape. Dinamismul culturii este puternic influentat de multitudinea factorilor nationali si

internationali care stimuleaza evolutia, imbogatirea permanenta

a continutului culturii.

2. Cultura este diversificata tocmai ca urmare a sensurilor pe care conceptul de cultura le are si a faptului ca omogenitatea unei culturi este puternic sustinuta de diversitatea valorilor care o compun.

3. Cultura este inedita prin perceptiile diferite asupra sensurilor acesteia si a valorilor culturale specifice.