Gânduri și păreri personale despre România și brand de țară

Acesta este mai mult un draft si nu proiectul complet. Este un subiect mult prea complex de a fi

tratat in doar cateva pagini. Dar voi schita aici cateva ganduri personale in legatura cu tematica

brandului de tara, ajutat fiind si de experienta personala. Fiind anul Centenarului, m-am gandit sa scriu

despre Romania. Am datoria aceasta si ma intereseaza mai mult soarta tarii decat soarta altor tari, chiar

daca aceste tari au poate deja un brand de tara consacrat. Odata intrati in era globalismului, trendul

principal care se propaga in lume astazi, am uitam ca mai avem o tara care merita vizitata, recunoscuta

si recastigata.

Ar trebui sa incep normal cu definitia a ceea ce inseamna brand de tara, dar definitia fiind

limitata, amd decis sa sar peste aceste amanunt. Si totusi la o cautare pe internet, aflu ca brandul de tara

„reprezintă, de fapt, suma percepțiilor pozitive despre marca respectiva și, ca orice marcă, aceasta

trebuie promovată și, în același timp, protejată de eventualele agresiuni care îmbracă cel mai adesea

forma războiului informațional.” Eu consider ca brandul de tara suntem mai ales noi oamenii, noi care

locuim aici si daca noi nu suntem un brand original de oameni autentici, ancorati in credinta si adevar,

nici tara aceasta nu va avea un brand adevarat de tara. Dar poate ma insel, asa ca m-am decis sa cer

parerea altor oameni de asemenea, unii dintre ei mai in tema ca mine despre aceasta chestiune. Si acum,

cand sarbatorim 100 de ani de la Marea Unire, consider ca este cea mai buna ocazie sa ne intrebam

daca avem sau nu un brand de tara si daca nu avem, sa analizam situatia si motivele pentru care am

ajuns in aceasta stare, in acest stadiu.

Din statistici reiese ca anul trecut Romania a avut aproximativ 2.7 milioane de turisti, Grecia

undeva la 30 de milioane, Turcia peste 32, iar vecinii nostri de peste Dunare cam 9 milioane. Aici

suntem se pare din punct de vedere al numarului de turisti, destul de departe de tarile vecine si din

zona, cu care suntem in competitie la acest capitol. Turcia si Grecia au avut destul de multe probleme in

ultimul timp din punct de vedere politic si economic, si totusi se promoveaza mult mai bine decat noi.

Ungaria se promoveaza prin acest oras extraordinar care este Budapesta si in care am fost ca turist.

Chiar anul trecut, Agentia Ungara pentru Turism au alocat 4.7 milioane de euro pentru o campanie de

promovare externa a capitalei, in conditiile in care noi am alocat pentru promovarea turistica a intregii

tari undeva la 2.9 milioane euro. Si cum turismul este si el un joc al numerelor, rezultatele pentru

unguri nu se vor lasa asteptate. Budapesta este cu mult oricum peste Bucuresti din punct de vedere

turistic. Vecinii nostri bulgari duc o strategie de promovare simpla, bazata puternic pe preturi mici. Si

cred ca se promoveaza si mai bine la targurile internationale de turism unde sunt mai bine reprezentati.

Dar unde suntem noi? Cum de s-a ajuns aici? Noi avem o tinta din punct de vedere ar numarului de

turisti? Pe moment se pare ca nu.

Indiferenta autoritatilor in legatura cu promovarea turistica si a identitatii nationale se vede peste

tot. Sa incepem cu orasul Bucuresti, capitala noastra. Ofera foarte multe obiective turistice, este un oras

trepidant, cu viata de noapte bogata, in care vechiul se imbina cu noul, cu multe cladiri istorice, parcuri

frumoase. Si totusi are un singur centru de informare turistica care nici macar nu este la vedere, fiind

situat in pasajul de la Universitate. Nu s-a gasit un loc mai bun pentru amplasarea acestui centru. Acest

fapt reflecta cel mai bine grija autoritatilor pentru promovarea orasului si a valorilor lui, a frumusetilor

lui, a istoriei lui. Cand am fost la aceasta locatie sa cer parerea angajatilor despre brandul de tara al

Romaniei, dar si despre identitatea nationala, am avut surpriza sa constat ca centrul era inchis pentru

renovare. Si asta in apropierea Craciunului, intr-o perioada a sarbatorilor de iarna in care sigur mai erau

si cativa turisti dornici de a vizita orasul. Nici acum nu stiu daca s-a redeschis. Este o rusine,

Bucurestiul merita mult mai mult. Uneori ajung sa cred ca totul este facut intentionat, ca noi ca tara sa

nu mai dam inainte, in conditiile in care turismul ar trebui sa fie unul din brandurile de tara pe care ar

trebui sa le avem. Ca la potentialul nostru ar trebui sa avem mai multe, dar in momentul de fata nu stim

sigur daca avem vreunul.

Nicolae Iorga spunea in “Istoria Bucurestilor” din 1939 ca “Bucurestii sunt o creatie a natiunii

noastre, sunt originalitatea noastra, sunt tot ce am fost in stare sa facem ...” . Autoritatile se pare ca nu

stiu nimic despre asta. Satul din Capitala din Parcul Herastrau, marele Brancusi din fostul palat regal,

acum Muzeul National de Arta, impozantul mamut de acum 10 milioane de ani de la Muzeul de Istorie

Naturala “Grigore Antipa”, o piesa unicat in lume, Ateneul Roman, emblema orasului, lacas al muzicii

si sediul Filarmonicii “George Enescu”, Palatul Parlamentului, al doilea edificiu administrativ din

lume, dupa Pentagon, toate acestea se regasesc in Bucuresti. Am colindat orasul si imprejurimile lui in

lung si in lat, pe jos, dar mai pe bicicleta, fiind amator de ciclism. Palatul Mogosoaia si parcul superb

din jur, palatele Stirbei din Bucuresti si Buftea, manastirea Cernica, insula din Bucuresti de pe Lacul

Morii sunt cateva din locuri extraordinare care imi vin in minte pe moment si pe care le-am vizitat.

Bucurestiul are un potential turistic extraordinar care nu este fructificat de autoritati, dar nu cred ca

intereseaza pe nimeni asta. Turistii nu aduc voturi.