Importanța comunicării interpersonale în organizație

1. Introducere

Comunicarea este un act de transfer al informațiilor dintre o un expeditor si destinatar. Transmiterea informației de la expeditor la destinatar poate fi afectată de o gama mre de factori . Acestea pot fi emoțiile persoanelor implicate in transmiterea si recepția informațiilor, situatia culturală a acestora, mediul folosit pentru a transmite informațiile si chiar locul unde are loc transferul de informații. Complexitatea acestui întreg proces este motivul pentru care abilitățile de comunicare sunt atât de apreciate: un transfer de informații precis, eficient si lipsit de ambiguitate este, de fapt, foarte greu de realizat.

Comunicarea interpersonala se mai poate numi o interacțiune formală sau informală dintre membrii a unei organizații ca de exemplu: comunicarea șef - subordonat, între indivizii unui departament sau între indivzii din departamente diferite.

Comunicarea stabilește și menține relațiile dintre angajați, oferindu-le informațiile necesare orientării și evaluării propriei munci în raport cu a celorlalți, cu cerințele organizației, în ansamblul său, și a mediului acesteia.

Comunicarea interpersonală este un element de bază al relațiilor interumane într-o societate. Ea reprezintă un mod de a trăi și o formă de conexiune între persoane și grupuri, comunități.

2. Susținerea tezei

Pentru a realiza o comunicare interpersonală intr-o organizație de succes liderii față de inferiorii săi trebuie să țină cont de urmatoarele reguli:

- regula cantității - liderul trebuie numai informația necesară angajatului, nici mai mult și nici mai puținș

- regula calității - liderii trebuie să respecte realitatea;

- regula relației - mesajul care este transmis de lider trebuie să fie adecvat scopului comunicării;

- regula semnificației - informația trebuie să fie semnificativă pentru contextul și circumstanțele în care se desfășoară comunicarea;

- regula stilului - sursa trebuie să fie foarte clară, concisă și coerentă;

- regula receptivității - liderii trebuie săa transmită mesajele astfel ca acestea să fie înțelese de angajați.

Obiectivele comunicării interpersonale:

- cunoașterea interioară sau autocunoașterea;

- cunoașterea lumii exterioare - se realizază prin schimb de informații cu alți oameni;

- persuadarea interlocutorului - influențarea sau schimbarea opiniilor, convingerilor, credințelor sau atitudinilor;

- stabilirea și menținerea de relații semnificative cu alte ființe umane.

Comunicarea interpersonală într-o organizație, ca fenomen caracterizat de varietate si complexitate, poate imbrăca o multitudine de forme de manifestare.

Astfel, în funcție de modalitatea de transmitere a mesajului se disting:

- comunicare directă (atunci când mesajul este transmis prin tehnici primare - cuvant, gest, mimica);

- comunicare indirectă (atunci când mesajul este transmis scris, e-mail, telefon etc.);

Comunicarea interpersonală este contextuală. Comunicarea nu apare în izolare, ci într-un anumit context:

- contextul psihologic;

- contextul relațional;

- contextul situțional;

- contextul cultural;

- contextul mediului;

Fără o comunicare interpersonală intr-o organizțtie, un lider nu poate și nu ar trebui să se aștepte ca angajații să fie angajați și motivați la locul de muncă, , fapt ce nu poate avea efecte pozitive asupra succesului afacerii.

Stiluri de comunicare interpersonală:

- stilul emotiv;

- stilul director;

- stilul flexibil;

- stilul reflexiv;

- stilul îndatoritor;

Un criteriu de comunicare este cel al naturii simbolurilor utilizate de către lider:

- comunicare verbală - care utilizează ca instrument de bază - cuvântul și se manifestă: oral - prin vorbire și ascultare; scris - prin scriere și citire;

- comunicarea non-verbală- prin mimica, gestica, poziția corpului, etc.

- meta-comunicare - vizeaza sensul perceput al mesajului, respectiv ceea ce este „dincolo de cuvinte”, sau „printre randuri” (de pilda in cazul mesajelor privind sentimente, emotii intense ( ); in cadrul procesului de comunicare liderul trebuie sa tina cont de caracterul dinamic, ireversibil si contextual al acestui proces.

Indiferent cât ar fi de ocupat, un lider trebuie să-și facă timp să comunice și identifică trei pași esențiali pe care trebuie să-i urmeze pentru a reuși o comunicare eficientă:

- să pună comunicarea pe primul plan;

- să fie deschis față de ceilalți;

- să creeze un mediu propice comunicării.