Management financiar bancar între artă și știință

Managementul este un domeniu de activitate și, implicit, o profesie, care se impune din ce ȋn ce mai mult ca fiind determinată pentru succesul activității economico-sociale.

Ȋntr-adevăr, toate celelalte profesii, indiferent cărui domeniu de activitate se circumscriu, cultivă cunoștiințe specifice domeniului, care le conferă individualitatea, căutȃnd să ducă la nivelul excelenței gradul de cunoaștere ȋn domeniul respectiv sau cultivȃnd aptitudini de execuție tehnică sau artistică care să pună ȋn valoare cȃt mai mult talentul și calificarea celor care le practică.

Fie că este vorba de domeniul tehnic, de cel medical sau de alte profesiuni liberale, cum este dreptul, fie că este vorba de studiul economiei, psihologiei sau sociologiei, corpul de cunoștiințe ce formează profesia respectivă este constituit din rezultatele unei practici ȋndelungate, uneori de secole, care a permis teoretizării, elaborarea de legi și principi ce permit construcții coerente și logic determinate de paradigmele pe care știința le acceptă ca valabile.

Desigur, schimbări de paradigme au loc ȋn toate domeniile, inclusiv ȋn cele dominate de spiritul matematic și de raționamentul de tip cardinal – să ne gȃndim numai la mutațiile produse de teoria relativității ȋn fizică la ȋnceputul secolului 20, dar dominanța principiilor, a structurii de gȃndire ordonată de caracterul stabil al relațiilor pe care aceasta le statuează, conferă acestor domenii caracterul mai mult sau mai puțin științific, ȋn măsura ȋn care acest caracter este onorat prin definirea clară a domeniului și prin legi și principii verificabile experimental.

Managementul este, față de celelalte domenii de acțiune umană conștientă și abstractizabilă, un domeniu relative nou - deși se poate considera că el a fost practicat ȋndelung, precum monsieur Jourdin făcea proză fără să știe ȋn comedia lui Moliere – care se referă la conducerea activităților grupurilor de oameni, trebuind să fie deci minim 2 persoane, dintre care unul conduce iar ceilalți sunt conduși. Aspectul conducerii pe principiul gestiunii economice ȋn vederea atingerii unor obiective a devenit ȋnsă dominant ȋn definirea managementului la ȋnceputul secolului 20, ȋntre resursele implicate resursa umană fiind cea mai importantă.

Necesitatea constituirii managementului ca o entitate cu o consistență ce-i conferă individualitate a apărut ȋn perioada revoluției industriale și mai ales la ȋnceputul secolului 20, cȃnd producția industrială a impus conștientizarea și cultivarea unor categori precum eficiență, productivitate, succes dirijat, precum și a unor metode și principii ȋn vederea realizării lor satisfăcătoare – categorii de bază ȋn practica conducerii activitățiilor productive, tehnice și economice, recunoscȃnd apoi caracteristici comune conducerii oricărui tip de activități.

Managementul - cuvȃnt de origine engleză construit pe rădăcina ce o constituie verbul to manage, conține semantic capacitatea de a se descurca a conducătorului, deci de a folosi ȋn mod eficient resursele de toate felurile, informațiile, banii și oamenii, pentru atingerea unor obiective, care vizează cel mai adesea obținerea unor succese, a unor rezultate dorite, cuantificabile, care să permită cel mai adesea continuarea activității și chiar amplificarea ei, dacă s-a obținut satisfacția dorită. Lucrul acesta este valabil chiar și ȋn cazul ȋntreprinderilor sau proiectelor de tip unicat, căci experiența dobȃndită va putea fi utilizată ȋn alte ȋntreprinderi sau proiecte ȋnrudite tematic ȋntr-un grad mai mult sau mai puțin intens.

Există numeroase definiții ale managementului, determinate desigur de sensurile numeroase ale verbului to manage, căruia College Dictionary, ȋi listează 15 sensuri, cele mai multe referindu-se la reușita prin acțiune.

Același dicționar consideră managementul ca:

1) act sau manieră de conducere, direcțe sau control;

2) capacitate de a conduce, abilitate de conducător;

3) persoană sau persoane care conduc afacerile unei instituții etc;

4) conducătorii - priviți ca grup, sau clasă și menționează ca sinonime termenii administrație, conducere, ghidare.

Managerul este evident:

a) persoana care conduce;

b) persoana cu sarcina de a controla și manipula resursele și cheltuielile.

Deși conținutul noțiunii s-a ȋmbogățit ȋn ultimii 20 de ani, incluzȃnd tot mai mult importanța stăpȃnirii schimbării – caracteristica esențială a perioadei pe care o parcurge omenirea ȋn ultimele decenii, care va fi desigur nota dominantă și a ȋnceputului mileniului trei, managementul păstrează ȋn definiția sa esențialul și anume, acțiunea ȋn vederea armonizării obiectivelor cu resursele, folosirea eficientă a resurselor pentru atingerea obiectivelor sau țelurilor propuse.

Managemetul bancar este cel care, prin modul său de operare, poate genera performanța. Ȋn sectorul financiar-bancar, ca de astfel ȋn toate segmentele economiei de piață forța concurențială a băncilor are ca premisă identificarea și aplicarea unui proces managerial adecvat pentru realizarea unei performanțe ridicate. (Liliana Aurora Constantinescu, “Managementul performant al băncilor cooperatiste ȋntr-o Romȃnie modernă, europeană”)