Managementul Calității

Se poate afirma, fără teama de a greşi, că managementul reprezintă una dintre provocările ştiinţifice cele mai atractive pentru societatea contemporană, iar profesiunea de manager una dintre cele mai complexe, atât în prezent cât şi în viitor.

Abordarea evolutivă a domeniului managementului scoate la iveală discrepanţa dintre istoria îndelungată a activităţii de management şi “tinereţea”, în timp istoric, a ştiinţei managementului. Practic, activitatea de management, în faza sa incipientă, a apărut o dată cu constituirea primelor colectivităţi umane, în comuna primitivă. Evoluţia societăţii a marcat concomitent şi importante schimbări în ceea ce priveşte conţinutul activităţilor de management implicate. Trecerii de la un sistem economic la altul i-a corespuns nu numai un nivel calitativ superior al activităţilor productive, ci şi activităţii de management cu caracteristici structurale şi funcţionale mai eficiente. Se poate spune aşadar, că activitatea de conducere are o existenţă milenară, în decursul căreia a înregistrat progrese substanţiale, fără de care de altfel, nu ar fi fost posibil progresul societăţii omeneşti.

Conturarea ştiinţei managementului a avut loc abia la începutul secolului al XX-lea, când dinamismul şi complexitatea evoluţiei activităţilor în toate domeniile, în primul rând în cel economic, au impus, ca o necesitate obiectivă, o conducere pe baze noi şi când ştiinţa a evoluat suficient ca să asigure premisele gnoseologice şi metodologice indispensabile cristalizării managementului ca ştiinţă.

În literatura de specialitate, conceptul de management are, adesea, înţelesuri diferite. Unii specialişti consideră că termenul derivă din latinescul manus care, în limba română, înseamnă mână. De aici s-a ajuns la concluzia că cel care „ţine în mână“ ceva înseamnă că fie conduce, fie pilotează, fie orientează. Cel care face aceste acţiuni este managerul.

Franţuzescul manège, s-a tradus în limba română cu sensul: „un loc special amenajat pentru dresarea cailor“. Deci există o persoană care conduce şi care obţine rezultate noi în această activitate.

Cel mai apropiat sens de cel folosit acum vine din englezescul to manage, care se traduce în limba română în a conduce, a rezolva, a dirija, a stăpâni etc.

De la acest cuvânt a apărut în limba engleză management care înseamnă conducere, ştiinţa organizării conducerii etc. şi manager cel care conduce sau conducător, director, administrator, cel care se ocupă cu administrarea unei echipe etc.

Studiind managementul ca ştiinţă a conducerii constatăm o diversitate a abordărilor şi a orientărilor în funcţie de domeniile de activitate sau chiar în interiorul aceluiaşi domeniu. De la un an la altul, managementul se manifestă ca ştiinţă pentru că şi-a definit mai clar domeniul, are un limbaj specific, are legi şi principii proprii şi un sistem de metode de cercetare.

Managementul a apărut pentru că era necesară o nouă abordare a activităţii de conducere în vederea asigurării unui caracter raţional al conducerii şi pentru obţinerea de performanţe superioare.

În timp s-a demonstrat că managementul este un proces deosebit de complex, cu finalităţi clare pe baza cărora se poate evalua eficienţa activităţii.

Acest proces acţionează asupra funcţiilor din fiecare sistem de activitate, funcţii care trebuie orientate spre obţinerea de performanţe.

Definirea conceptului de management diferă de la ţară la ţară sau de la specialist la specialist. Totuşi se observă şi elemente comune pe care încercăm să le evidenţiem în cele ce urmează.

E. Peterson şi E. Plowman consideră că managementul înseamnă „totalitatea metodelor cu ajutorul cărora se determină, se clarifică şi se realizează scopurile şi sarcinile unui anumit colectiv.“

Deci managementul are metode proprii cu ajutorul cărora se stabilesc scopurile şi sarcinile unui colectiv, precum şi modalităţile de realizare a acestora. Definiţia este criticabilă, întrucât metodele nu „clarifică“.

K. Negel are o altă definiţie pentru management şi apreciază că acesta este un domeniu care urmăreşte îndeplinirea unor obiective dinainte stabilite şi care foloseşte resursele umane şi materiale într-un mod eficient.

Autorul foloseşte termenul de obiectiv pentru finalităţi şi pune condiţia eficienţei în folosirea resurselor umane şi materiale.

Z. Tezenas găseşte un alt conţinut pentru management: „ştiinţa şi arta de a folosi mijloacele materiale şi de a conduce oamenii ale căror funcţii sunt diferite şi specializate, dar care cooperează în cadrul aceleiaşi întreprinderi pentru a atinge un obiectiv comun“.