Managementul cunoașterii în domeniul nuclear din România - prezent și perspectivă

I.Introducere

Domeniul nuclear este caracterizat de un corp de cunostinte tehnico-stiintifice de complexitate ridicata, de un proces indelungat de creare a competentelor la nivel individual. Aceste caracteristici se rasfrang la nivel organizational prin faptul ca puterea unei institutii sau companii este generata, in principal, de capitalul de cunoastere dobandit. Mai mult, capacitatea unei organizatii de a re-genera cunoasterea in concordanta cu procesele specifice si cu piata existenta determina pozitia organizatiei in cadrul economiei si pietei.

Lucrarea de fata incearca sa raspunda la urmatoarele intrebari: ‘ce putem spune despre nucleul de competente al organizatiilor din Romania in domeniul nuclear?’; ‘care sunt caracteristicile actuale ale pietei, care sunt predictiile pe termen mediu si lung?’; ‘ce am invatat/avem de invatat din istoria domeniului?’, ‘care sunt metodele optime pentru rezolvarea problemelor de management al cunoasterii in domeniul nuclear?’

Lucrarea porneste de la identificarea proceselor de creare a cunosterii si ierarhizarea acestora (observare, organizare, intelegere/analiza, sinteza, aplicare). Pentru fiecare dintre acestea sunt identificate subiectele de cercetare-dezvoltare, precum si cazuri exemplificative. Sunt explicate si exemplificate conceptele de baza utilizate in managementul cunoasterii (cunoastere tacita, explicita, conservare, transfer, captarea cunoasterii etc.).

Lucrarea identifica problemele actuale ale managementului cunoasterii existente in Romania generate in principal de dificultati in mentinerea corpului de experti existent, de scaderea interesului pentru invatamantul nuclear, de nivelul redus al organizarii cunoasterii existente (numarul redus de baze de date, nivelul redus de integrare al corpului de cunostite in sisteme informatice, gradul mediu de structurare, lipsa ontologiilor, taxonomiilor etc.). Domeniul nuclear din Romania se afla in fata unei provocari majore generata de obiectivele de dezvoltare a energeticii nucleare si de cerintele de crestere a corpului de experti si de expertiza. Lucrarea prezinta solutii alternative pentru managementul cunoasterii, in etapa actuala si in perspectiva.

II. Concepte

Managementul cunoasterii (MC) reprezinta modalitatea prin care datele, informatiile, cunoastintele sunt obtinute, organizate, folosite de catre o organizatie, implicand procese si tehnologii. MC cuprinde:

-actiuni avand ca scop cea mai buna utilizare a cunoasterii disponibile in interiorul unei organizatii;

-crearea unei noi cunoasteri;

-cresterea gradului de intelegere si constientizare;

-captarea, organizarea, stocarea cunoasterii la nivelul individual, de grup si de organizatie;

-transferul cunoasterii catre alte persoane sau alte organizatii

Subiectul cercetarii

Procese fizice

Observatie

Colectare, marcare, pregatire

marimi masurate cantitativ pentru

procesare

-Fizica reactorilor

-Securitate nucleara

-Aplicatii nucleare

-Radioactivitate, mediu,…

-Etc.

Date

Organizare si stocare

Organizare

Sortare, indexare, filtrare, aliniere, transformare si stocare in contextul relational al folosirii

viitoare

-Fluxuri neutronice /gamma/

particule incarcate

-Reactivitati

-Doze de radiatii

-Concentratii izotopice, grade de ardere, etc.

Informatie

Date plasate intr-un context –

indexare & organizare

Intelegere

Intelegerea relatiilor dinamice si statice in cadrul unui set/seturi de informatii. Dezvoltarea de modele pentru explicarea acestor relatii

-Librarii de dare nucleare

-Baze de date

-istorii de iradiere

-dezvoltarea de modele simple

-evolutii experimentale etc.

Cunoastere

Informatie inteleasa si explicabila

Sinteza

Model de sinteza, capabilitatea de explicare si transfer

-analize de securitate pentru NPP

-proiectare de teste si experimente

-dezvoltarea de modele complexe complexe

etc.

Intelepciune

Cunoastere aplicata in mod efectiv

Aplicare

Aplicarea cunoasterii pentru a implementa un plan sau un set de actiuni in vederea atingerii unui obiectiv propus/stari finale propuse

-dezvoltarea de coduri de calcul

-operarea NPP inconditii de securitate

-managementul experimentelor –

valorizarea rezultatelor

-produse noi: echipament, tehnologii, inovare

Fig. 1 Ierarhia generarii cunoasterii

Managementul cunoasterii (MC) pune accent pe re-utilizarea experientelor si practicilor dobandite, pe re-crearea, imbogatirea si re-valorizarea cunoasterii existente. MC inglobeaza valori de tip strategic privind dezvoltarea domeniului nuclear. Complexitatea domeniului implica o abordare sitsematica pentru a identifica si localiza elementele ctitice (teme, valori, persoane etc.).

Managementul cunoasterii presupune o multitudine de actiuni printre care enumeram: generarea cunoasterii, codificarea cunoasterii, transferul cunoasterii, conservarea cunoasterii, depozitarea cunoasterii etc.

Crearea cunoasterii este schematizata, pentru domeniul nuclear, in figura 1, incluzand fluxul logic al acestei activitati, adica ierarhizarea subactivitatilor.

Atunci cand ne referim la cunoastere ne referim la cunoasterea la nivelul unei organizatii, la acel corp de cunostinte care se afla in memoria organizationala. Cunoasterea este imparita in cunoastere explicita (cunoastere care poate exprimata prin propozitii sau prin numere/simboluri si poate fi transmisa prin documente) si cunoastere tacita (cunoastere care nu poate fi transmisa decat cu mari dificultati prin intermediul unor documente). Cunoasterea tacita este ‘incapsulata’ in creierul uman, necesita un contact personal extensiv in vederea transferului si nu poate fi exprimata usor prin cuvinte, metafore, imagini. De regula cunoasterea tacita poate fi transferata doar prin comunitatea de practica, metoda mentor-discipol, tandemul expert-nou angajat, metoda succesorului. Conservarea cunoasterii presupune activitatile de selectare, stocare si analiza. Stocarea nu poate fi facuta fara activitatea de selectare a elementelor utile adica a celor care merita sa fie conservate, iar stocarea trebuie sa se supuna in mod sistematic analizelor care sa reliefeze utilitatea stocarii in continuare. Selectia si stocarea la nivelul unei organizatii sunt procese care pot fi comparate cu activitatea creierului uman care directioneaza stocarea spre memoria pe termen ultra-scurt sau pe termen-scurt, adica face deosebirea intre perceptiile irelevante si cele care sunt necesare unei analize ulterioare. Problemele la nivel organizational deriva din faptul ca nu toate mecanismele de selectie sunt planificate intr-un mod sistematic. Activitatile de rutina includ completarea de formulare, tabele, rapoarte, documente, de cele mai multe ori intr-o maniera procedurata, dar care conduc la imbogatirea arhivelor cu material slab selectat si analizat.

Componentele sistemului MC sunt urmatoarele:

-documente;

-personal calificat;

-sistem de educatie, training;

-schimb/transfer de cunoastere;

III. Context international si context national

Perioadei de avant din anii ‘70 i-a urmat o perioada cu dinamica scazuta, dupa care s-a intrat intr-o zona de stagnare si chiar regres a dezvoltarii energeticii nucleare, pentru tarile occidentale si SUA. Problemele principale semnalate sunt legate de perceptia publica nefavorabila solutiilor propuse pentru stocarea deseurilor radioactive si cele

legate de perceptia unui risc ridicat asociat instalatiilor complexe, precum cele nucleare. Totusi, in Asia, pe fondul unei cresteri demografice importante si a cerintelor de crestere a calitatii vietii are loc o dezvoltare puternica a domeniului nuclear. In acelasi timp, la nivel mondial, pe fondul problemelor generate de fenomenul incalzirii globale, crizei petrolului, cerintelor de energie, are loc o revizuire a ideilor de dezvoltare a energeticii nucleare, in sensul dinamizarii acesteia.

Perioada de stagnare si de regres a avut cateva consecinte negative:

-scaderea interesului tinerilor pentru domeniul nuclear (numar mic de studenti, atractivitate mica pentru acest tip de cariera,scaderea ponderii invatamantului superior nuclear in cadrul universitatilor, etc.)

-imbatranirea personalului care detine expertiza in domeniu;

-diminuarea unor activitati sau chiar reducerea drastica a acestora;