Managementul logosticii și eficiența economică

Abstract

The problem related to the efficiency of the management for organization is general being the concern off all managers. In the prezent essay we consider that the efficiency of the organization begins from the structural systemazation of the organizational management into general management, management of logistics and management of production which demands a new managerial process, more competitive base don economical efficiency.

Key words: efficiency, management, logistics, organization.

I. Management, logistică şi eficienţă: definiri corelative

Indubitabil, noţiunile management, logistică şi eficienţă sunt tot mai mult întrebuinţate atât în vorbirea cotidiană, cât şi în lucrări în al căror conţinut se tratează o asemenea problematică.

La modul cel mai general, managementul oricărei organizaţii este perceput ca un ansamblu integrat de activităţi de previzionare, de organizare, de antrenare a personalului şi resurselor financiare şi materiale şi de control - reglare, specific subsistemului conducător, prin care se stabilesc şi se realizează obiective în condiţii de competitivitate. Ca atare, managementul este responsabil de rentabilitatea firmei şi de calitatea generală a vieţii sociale, deoarece momentul esenţial al proceselor manageriale este dat de decizia managerială[1], care se regăseşte în toate funcţiile consacrate ale managementului.

Astfel, previziunea se încheie cu decizia privind obiectivele şi direcţiile de acţiune, organizarea se încheie cu decizii care consacră organizarea structurală şi procesuală a firmei, coordonarea se încheie cu decizii de armonizare a personalului şi muncii, antrenarea se încheie cu decizii privind motivarea personalului, iar controlul - reglarea generează decizii de corecţie menite să conducă la atingerea obiectivelor.

La baza tuturor funcţiilor managementului, în mod deosebit la baza fundamentării deciziilor manageriale, stau informarea şi comunicarea managerială, calitatea informaţiilor influenţând calitatea deciziilor şi, implicit, profesionismul procesului managerial.

Alături de management, mass-media cotidiene utilizează cu o frecvenţă din ce în ce mai mare expresii de genul: logistica firmei, logistica administraţiei publice, logistica spitalelor, logistica didactică, logistica forţelor de ordine, logistica infractorilor, logistica militară, logistica autostrăzilor, logistica aeroporturilor etc. Toate aceste sintagme ne îndreptăţesc să acceptăm un lucru deja împlinit: logistica este o noţiune cu o din ce în ce mai largă utilizare, ce sugerează un ceva comun multor activităţi sociale, cu o anumită semnificaţie.

Fără a urmări să redăm evoluţia logisticii în timp, dar pentru a încerca o explicare a sensului său actual, vom puncta numai câteva din definirile care ne vor ajuta să susţinem acele abordări metodologice ce corelează managementul, logistica şi eficienţa economică într-un tot unitar. Astfel, cu circa patru decenii în urmă, mediul universitar românesc înţelegea prin logistică, un complex de activităţi, cuprinzând manipularea, transportul, sortarea, depozitarea produselor, formarea sortimentului comercial, prepararea şi executarea comenzilor, având drept scop deplasarea fizică a produsului de la producător la utilizatorul final cu cele mai reduse costuri ocazionate de procesul distribuţiei”[2].

Pornindu-se de la conţinutul esenţial al logisticii în domeniul marketingului, de asigurare a deplasării fizice a produsului de la producător la utilizatorul final, cu cele mai reduse costuri ocazionate de procesul distribuţiei, unii teoreticieni încearcă să impună conceptul de logistică industrială, care sugerează dimensionarea optimă a fluxurilor de materiale şi a operaţiilor legate de acestea, avându-se în vedere atât optimul decizional, de comandă, cât şi cel de instrumentare fizică - de depozitare, sortare, manipulare, transport.

Ca atare, logistica este tot mai mult percepută ca o ştiinţă a viitorului, care va avea drept obiect de studiu dimensionarea şi corelarea optimă a fluxurilor de informaţii şi de bunuri, pentru a asigura adaptarea continuă a organizaţiei la condiţiile cadru ale economiei de piaţă. În consecinţă, logistica vizează din ce în ce mai mult aspecte decizionale de management, iar determinarea ştiinţifică a momentului în care un produs trebuie să se găsească în fiecare punct al lanţului productiv şi de desfacere fundamentează imaginea logisticii moderne.

Pentru mulţi, perioada care urmează va „...marca ascensiunea pe scară largă a logisticii, fiind considerată de specialişti o condiţie esenţială a competitivităţii în relaţiile economice actuale … un instrument de natură managerială, o tehnologie de sinteză, coordonând sarcinile aprovizionării, fabricaţiei, desfacerii, gestiunii industriale, prestaţiei post-vânzare. Regula de bază a logisticii impune principiul după care suma optimurilor locale nu este egală cu optimul global. Din acest punct de vedere, logisticianul apare ca un om - orchestră sau ca un şef de stat major…”[3].

Pentru John Gattorna, considerat o autoritate mondială în domeniul logisticii, este o greşeală să se asocieze logistica numai cu distribuţia produselor finite, adică cu ultima etapă a producţiei. Acest punct de vedere ignoră rolul logisticii în gestionarea fluxurilor interne de materii prime, subansamble, brevete, piese şi ambalaje. Acest flux este însoţit de un flux de informaţii în ambele sensuri care reprezintă cadrul de operare al funcţiei logistice, de aceea managerul logistician este apreciată a fi singura persoană din firmă însărcinată cu gestionarea tuturor fluxurilor de informaţii şi de materiale, pornind de la conceperea produsului şi până la consumarea lui, ţinând cont de interacţiunile acestor fluxuri, ceea ce dă posibilitatea managerului logistician să estimeze capacitatea firmei de a răspunde aşteptărilor[4].

În aceste momente, multe din ideile arătate până acum sunt deja realitate. Unele organizaţii au deja în organigrama lor funcţii sau compartimente de logistică şi tot mai multe dintre acestea consideră logistica o funcţie managerială ce răspunde de sincronizarea produs, loc, timp, având drept finalitate optimizarea de ansamblu a activităţilor care menţin firma în mediul concurenţial.

La fel ca termenii management şi logistică şi noţiunea eficienţă are tendinţa de a fi cotidian foarte întrebuinţată. Ea sugerează dorinţa ca raportul dintre efectul util, rezultatul muncii, şi cheltuielile aferente, adică efortul făcut pentru obţinerea sa, să fie cât mai favorabil.