Servicii Publice Locale

Serviciul public reprezinta forma principala de activitate a administratiei.Pentru a intelege necesitatea obiectiva a serviciilor publice trebuie sa cunoastem relatia dintre nevoia sociala si oferta sociala.

Sistemul nevoilor sociale este amplu si diversificat.In societate exista pe langa nevoi individuale si cerinte generale,nationale sau locale publice,caracterizate printr-un puternic dinamism,se manifesta o cerere crescanda de servicii publice.

Pornind de la nevoile publice(cererea de servicii publice),la nivelul consiliilor locale se pot organiza servicii publice(oferte de servicii publice):urbanism,amenajarea teritoriului,gospodarie comunala,stare civila,finante publice locale,secretariat-administrativ,etc Continutul ofertei este pus in evidenta de capacitatea organizatorica a autoritatilor locale de a furniza servicii,care sa satisfaca nevoia publica.

O categorie distincta a serviciilor publice o reprezinta serviciile publice locale.Acestea au aparut ca rezultat al descentralizarii si al aplicarii principiului subsidiaritatii,in sensul ca nevoile unei colectivitati locale trebuie sa fie satisfacute prin servicii organizate de catre acea colectivitate.Pentru existenta unor astfel de servicii este necesar un cadru legislativ care sa defineasca:

- Autoritatile organizatoare ale serviciului;

- Modalitatile posibile de organizare;

- Obligatiile de tip serviciu public care trebuie satisfacute de operatorii care le au in sarcina(de exemplu,intretinerea serviciului in anumite conditii),

- Modalitatile de finantare;

- Modul de exercitare a actului de reglare si ,in special,existenta unei autoritati independente,cu misiuni clar precizate in ceea ce priveste reglarea serviciului(cum se impart responsabilitatile la anumite niveluri:puteri centrale,autoritati locale,autoritati regulatoare ,oficii ale concurentei);

- Modalitatile de informare ale beneficiarilor si ale autoritatilor publice.

In ceea ce priveste sfera serviciilor publice locale,intinderea acestora in raport cu nivelul central,prof.Ioan Alexandru,citindu-l pe W.Dilliinger,identifica trei modele ale relatiilor functionale central-locale:modelul autonomiei relative,modelul de agentie si modelul de ineractiune.

Principalele caracteristici ale serviciului public sunt:

- Satisface o nevoie socială;

- Se află în raport permanent cu administraţia publică care l-a înfiinţat şi care îl conduce;

- Se crează sau se desfiinţează în urma unei decizii administrative de management;

- Furnizează bunuri şi/sau servicii care satisfac interesele unui grup sau ale societăţii.

- Este expus unui regim juridic reglementat de principiul de drept public care îl diferenţiază de acelea ale întreprinderii particulare.

Se realizează prin stabilimente publice

PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE

Orice stat fiind o putere publică, organizată pe un teritoriu delimitat şi recunoscut de celelalte state, are rolul nu numai de a reprezenta poporul de pe acest teritoriu, ci şi de a-i rezolva interesele atât de diferite de la o persoană la alta sau de la un grup de indivizi la altul. Pentru a-şi îndeplini acest rol, statul îşi împarte teritoriul şi populaţia aflată pe acesta în anumite zone de interese, pe baza diferitelor criterii: geografice, religioase, culturale, etc. Aceste zone - mai mici sau mai mari - sunt unităţile administrativ-teritoriale care de-a lungul istoriei au purtat diverse denumiri: judeţ, ţinut, regiune, oraş, comună, etc. Astăzi, conform art. 3 alin.3 din Constituţie, “teritoriul este organizat suub aspect administrative în comune, oraşe şi judeţe”.

În toate aceste unităţi administrativ-teritoriale statul a creat autorităţi publice, care să-l reprezinte şi să acţioneze în acestea pentru realizarea intereselor sale, dar şi ale locuitorilor respectivi. În acelaşi scop, statul a creat autorităţi şi la nivel central, care să-l reprezinte şi să asigure realizarea intereselor care se pun la acest nivel şi care apar ca ceea ce este comun şi general tuturor zonelor de interese.

Profesorul Paul Negulescu afirma că în orice ţară sunt două categorii de interese: unele care au un carecter cu totul general privind totalitatea cetăţenilor, întreaga colectivitate şi altele care sunt speciale unei anumite localităţi. Pentru armonizarea acestor categorii de interese statul a creat regimuri juridice sau instituţii speciale, fiecare dintre ele asigurând o rezolvare mai mult sau mai puţin corespunzătoare situaţiilor concrete. În aceste condiţii vorbim de autonomie locală, centralizare, descentralizare, deconcentrare, tutelă administrativă.

Principiile de bază ale administraţiei publice locale sunt stipulate in textele Constituţiei revizuite şi în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.

Astfel, în articolul 120 din Constituţia revizuită şi republicată in 2003 se prevăd trei principii pe care se întemeiază administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale şi anume:

- Principiul descentralizării,

- Principiul autonomiei locale,

- Principiul deconcentrării serviciilor publice.

In Legea 215/2001 (art. 2, alin.1) se arată că administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează in temeiul următoarelor principii:

- Principiul autonomiei locale,

- Principiul descentralizării serviciilor publice,

- Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale,

- Principiul legalităţii,

- Principiul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

Din cele două texte rezultă cele şase principii de bază (cele cinci din Legea 215/2001 la care se adauga principiul deconcentrării serviciilor publice, din Legea de revizuire a Constituţiei, aprobată prin referendumul din octombrie 2003). Aplicarea acestor principii nu poate aduce atingere caracterului de stat naţional, unitar şi indivizibil al României.

Politia de Proximitate

Iasi

Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi

Conform legii, Inspectoratul este o unitate destinată să organizeze, să conducă şi să coordoneze activităţile specifice, pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin Poliţiei Române în zona de responsabilitate, care cuprinde judeţul Iaşi.

Întreaga activitate din cadrul Inspectoratului se desfăşoară exclusiv pe baza şi în executarea legii, sub autoritatea şi controlul Ministerului Admnistraţiei şi Internelor şi al Inspectoratului General al Poliţiei Române.