Stiluri administrative. oportunitatea utilizării stilului administrativ în cadrul unităților economice

Introducere

Conducerea este un element esenţial al vieţii, factorul cheie, strategic în eficientizarea organizaţiilor. Toată viaţa facem parte dintr-o organizaţie, drept urmare necesitatea organizării şi conducerii muncii într-o organizaţie este o necesitate obiectivă.

“Succesul organizaţiilor secolului XXI va depinde în cea mai mare parte de căutarea, descoperirea şi folosirea eficientă a conducătorilor talentaţi, respectiv a acelor persoane imaginative, pline de curiozitate, perseverenţă, muncitoare, centrate pe idei, multi-calificate, capabile de a încuraja diversitatea, atente la provocările mediului, cu disponibilitatea permanentă de a transforma viziunea în realitate. ”

Conform unor autori , conducerea îşi poate aduce contribuţia la performanţele unei organizaţii cam pană la 10% din profilul anual, iar 90% nu are legătură cu liderul, dar acest 10% presupune o schimbare importantă pentru o firmă sau o organizaţie.

La polul opus se situează alţi autori ca F. Fielder şi J. Adair care consideră că managementul, conducerea, reprezintă unul din factorii care explică de ce o ţară este bogată sau săracă.

Actualitatea temei este evidentă, deoarece în firmele ţărilor dezvoltate bazate pe economie de piaţă un accent tot mai mare se pune pe stilul de administrare a afacerii. Cel mai important aspect al oricărei funcţii manageriale constă în capacitatea celui care o ocupă de a-i face pe oameni să se dedice obiectivelor organizaţiei, ceea ce şi constă exercitarea unei conduceri potrivite. Conducerea este un concept care a fascinat omenirea timp de secole, dar de-abia în ultimii ani s-a elaborat o teorie a conducerii. Lucrarea de faţă descrie şi comentează câteva aspecte teoretice şi practice ale conducerii în contextul muncii. Într-o accepţie generală, stilul este felul propriu de a fi, de a se comporta şi de a acţiona al managerului în procesul conducerii.

Stilul de management poate fi descris prin totalitatea particularităţilor caracteristice activităţii managerului, a modalităţilor specifice de a gîndi, de a se comporta şi acţiona, felul în care acesta intervine în activitatea subordonaţilor, capacitatea lui de a se adapta la diferite situaţii, utilizând metode şi tehnici potrivite.

Ideile despre conducere în management variază de la abordările „ideale” ale managementului ştiinţific şi ale şcolii relaţiilor umane până la abordările pragmatice sau adaptabile ale teoreticienilor contingentului.

În literatura de specialitate, definiţiile managerului sau cadrului de administrare diferă. În general se constată două abordări principale. O primă abordare, care include în categoria managerilor nu numai cadrele de conducere propriu-zise, dar şi personalul de specialitate. O a două tendinţă include în categoria managerilor numai persoanele efectiv deţin posturi administrative, adică cărora le sunt nemijlocit subordonaţi alţi componenţi ai firmei, ce iau decizii de conducere, deci care influenţează în mod direct acţiunile şi comportamentul altor persoane.

Materia primă a managerilor o reprezintă potenţialul subordonaţilor şi propriul lor talent de a conduce. Managerii exercită în mod permanent, integral sau parţial, funcţii de previziune, organizare, coordonare, antrenare şi evaluare, referitoare la procesele de muncă exercitate de subordonaţii lor.Ca urmare sfera competenţelor, sarcinilor şi responsabilităţilor atribuite managerilor este sensibil mai mare comparativ cu cea a cadrelor de execuţie, reflectare firească a specificităţii şi amplorii obiectivelor ce le revin.

Această a două abordare este considerată mai riguroasă, intrucât în delimitarea managerilor se reflectă mai adecvat specificul procesului de conducere, de administrare. Prima abordare este deficitară, intrucât nu se face deosebirea între specialiştii şi funcţionarii din cadrul aparatului de conducere (care asigură baza informaţională necesară managementului întreprinderii şi participă temporar la realizarea unor segmente ale proceselor şi relaţiilor manageriale) şi managerii propriu-zişi, a căror misiune prinicipală constă în exercitarea previziunii, organizării, coordonării, antrenării şi control-evaluării muncii primilor.

Scopul lucrării de faţă este descrierea stilurilor administrative existente în literatura de specialitate, iar inovaţia acesteia este descrierea stilurilor de conducere aplicate în Republica Moldova pe baza exemplului unei întreprinderi de stat ca Î.S. «C.R.I.S. Registru», prin aplicarea diferitelor metode de cercetare şi diagnosticare ale stilurilor.