Stresul și impactul acestuia în organizații

De origine engleza, cuvantul "stress" circumscrie o serie de substantive inrudite ca inteles, dar cu nuante usor diferite: presiune, apasare, efort, solicitare, tensiune, constrangere, incordare nervoasa.

Cel care lanseaza in limbajul medical, încă din 1936, conceptul de stress este savantul canadian Hans Selye. Potrivit acestei conceptii, stresul este reactia nespecifica a organismului la orice solicitare.

Descris de H. Selye ca efort facut de organism pentru a răspunde solicitarilor mediului, numit de el Sindrom General de Adaptare - S.G.A. -ulterior, numit de altii "sindromul Selye", conceptul s-a dovedit util prin rapiditatea cu care s-a impus în limbajul cotidian la nivel international.

Interesul fata de starea individului la locul de munca si relatia cu performantele sale profesionale au generat o serie de cercetari în domeniul resurselor umane.

Din aceasta categorie fac parte si cercetarile efectuate de catre Hans Seyle si colaboratorii sai. Acestia au putut constata, în urma cercetarilor efectuate, ca 5 persoane din 6 se simt supuse unor tensiuni la locul de munca, tensiuni ce sunt suficient de intense pentru a fi resimtite negativ atât de cei în cauza, cât si de organizatie. De asemenea, s-a putut constata faptul ca 88% dintre subiectii cercetarii reclama presiunile exercitate descendent (de catre conducere), iar restul de 12% au acuzat presiunile exercitate de subalterni.

Ipoteza de la care au pornit în efectuarea studiului Hans Seyle si colaboratorii sai, ipoteza confirmata de altfel ulterior de numeroase cercetari, a fost aceea ca în cadrul organizatiilor se poate vorbi de un stress specific, stresul organizational.

Stresul organizational poate fi definit ca fiind:

“Raspunsuri fizice si emotionale, vatamatoare, ce apar atunci când solicitarile locului de munca nu corespund capacitatilor, resurselor, trebuintelor persoanei, putând conduce la deteriorarea sa chiar vatamarea starii de sanatate.”

“O reactie emotionala, cognitiva, comportamentala si fiziologica la aspectele agresive si nocive ale specificului muncii, mediului de munca si a climatului organizational; este o stare caracterizata de nivele ridicate de stres si adesea prin sentimentul de neputinta în solutionarea sarcinilor.”

“Stresul reprezinta reactia individului expus la o presiune excesiva sau la alte tipuri de solicitari ale mediului sau.”

Organizatia trebuie privita ca un sistem deschis, dinamic, ce se caracterizeaza printr-un proces continuu de intrare, transformare si iesire. Intrarile sunt concretizate prin: resursele umane, materiale, energetice si financiare cu ajutorul carora organizatia furnizeaza produse sau servicii care influenteaza comportamentul membrilor sai, ce duc la un bun sfarsit sarcinile specifice ale societatii.

Cu alte cuvinte, organizatiile implica oameni, iar în final depind de efortul oamenilor.Esenta fiecarei organizatii o reprezinta efortul resurselor umane, iar eficienta si eficacitatea acesteia sunt influentate, în mare masura, de comportamentul membrilor organizatiei.Organizatiile sunt implicate în viata noastra de zi cu zi, reprezentând locul în care consumama cea mai mare parte a timpului.

Comportamentul fiecarui membru al organizatiei este influentat de o serie de factori, cum ar fi:

a) tipul organizatiei din care face parte si normele sale generale;

b) relatiile sale cu ceilalti membrii ai colectivului, relatii ce pot fi formale sau informale;

c) relatiile sale cu alte persoane din afara organizatiei (familie, prieteni).

Comportamentul fiecarui membru al organizatiei este influentat de comportamentul colegilor sai de munca, dar totodata comportamentul acestei persoane poate influenta, la rândul sau conduita celorlalti colegi.

Organizatia se mentine, functioneaza si se dezvolta numai în masura în care persoanele care o compun sunt motivate în vederea îndeplinirii sarcinilor ce le sunt alocate.

Conceptul de stres la locul de munca este adesea confundat cu acela de competitie, dar aceste concepte nu sunt identice. Competitia ne energizeaza psihologic si fizic, si ne motiveaza sa invatam noi meserii si sa ne perfectionam munca. Cand o competitie a luat sfarsit ne simtim relaxati si satisfacuti. Importanta competitiei in munca este probabil cea la care se face referire cand se spune: “putin stres nu strica”. Uneori, insa, competitia se transforma in cerinte ale slujbei ce nu pot fi indeplinite, relaxarea se transforma in epuizare, iar senzatia satisfactiei in senzatia de stres. Pe scurt, stadiul este de imbolnavire si esec in munca.