Tipuri de audit social

Practicile în domeniul auditului social au permis o rafinare a procedurilor de lucru și o creștere a complexității acestora. În funcție de misiunea pe care o adoptă, de aria abordată, de instrumentarul ales și de competența cerută, auditul îmbracă mai multe forme: auditul de conformitate, auditul de eficacitate, auditul strategic. Pentru a le înțelege vom începe să le prezentăm succint.

A. Auditul de conformitate - ne permite să apreciem conformitatea practicilor în raport de regulile aplicabile în organizație și să facem un raționament cu privire la calitatea informațiilor. Putem identifica trei obiective ale acestui tip de audit:

1. Garantarea calității informației. Informațiile privind resursele umane sunt foarte variate. Auditul se va orienta în direcția informațiilor istorice sau profesionale, interne sau externe, calitative sau cantitative, cuantificate sau nu. Examinarea acestor informații trebuie să raspundă exigențelor auditului:

- Caracterul profesionist rezultat din folosirea unor metode, tehnici și instrumente specifice

- Raportarea la criterii de calitate (regularitate, eficacitate, fidelitate).

- Utilizarea unor norme

- Exprimarea unei opinii pe baza unui raționament

- Identificarea riscurilor

- Formularea unor recomandări

- Creșterea utilității informației prin îmbunațățirea credibilității și fiabilității sale

Misiunile de control vizează informațiile comunicate reprezentanților personalului, cele oferite mediului extern (administratorilor, organismelor sociale, acționarilor, grupurilor profesionale), precum și cele din bilanțul social,cele difuzate salariaților și cele utilizate în cadrul administrării și gestionării personalului. Cu privire la informația socială este necesar să subliniem și alte aspecte:

- Confidențialitatea- este o exigență esențială; informațiile nominative, având un caracter previzional, trebuie să fie protejate;

- Securitatea : concentrarea/ extinderea abordărilor informatice nu trebuie să prezinte riscuri.

2. Asigurarea respectării dispozițiilor legale, regulamentare și convenționale. Reglementările aplicabile în domeniul gestionării resurselor umane sunt deosebit de importante. Auditorul controlează respectarea lor și evaluează riscurile generate de o aplicare insuficientă. Aceste misiuni sunt deosebit de delicate în două cazuri speciale:

- Multiplicarea surselor convenționale aplicabile în cadrul unei organizații, atunci când există o activitate diversificată;

- Implantarea internațională - în anumite țări, practicile sociale depind de practicile locale care nu sunt întotdeauna reglementate prin texte oficiale.

Auditorul reglementării juridice a muncii constituie o component importantă a auditului social. Dreptul muncii este o component tânără, dinamică, în continua evoluție a dreptului, iar numeroasele probleme legate de dreptul muncii ocupă un loc tot mai important în cadrul organizațiilor.

3. Asigurarea punerii în aplicare a dispozițiilor manageriale. Pentru a-și pune în aplicare politica de gestionare a reurselor umane, organizațiile elaborează un ansamblu de procedure, care sunt formalizate în cadrul unor ghiduri, manual și note de serviciu. Auditorul social colectează aceste documente și verifică respectarea prevederilor lor.