Analiza pieței vinului din România

1. Scurt istoric

Istoria apariţiei vinului îşi are rădăcinile în vechimile istoriei omenirii. Viticultura are aproape aceeaşi vârstă cu agricultura. Conform „Genezei” , după potop Noe , în primul rând , a sădit viţa-de-vie. Exită , de asemenea ,mărturii scrise ale faptului că în Mesopotamia s-ar fi făcut vin cu mii de ani înainte de acest eveniment. Dar rămăşiţe de viţă-de-vie sălbatică pe teritoriul Europei , pentru a confirma acest fapt , nu au fost găsite. Când grecii din Asia Mică , în sec. al VI-lea î.e.n. , au fondat oraşul Marceilles , au adus propriile soiuri de viţă-de-vie în sudul Franţei şi al Spaniei.

Multe personaje mitologice sunt legate de vin şi de procesul de vinificaţie : în Grecia este cunoscut zeul Dionis , care fiind răpit de piraţi a transformat corabia acestora în viţă-de-vie , iar la Roma , protectorul viilor era zeul Bahus (Libero).

Şi pentru România cultura viţei de vie este o ramură de prim ordin a economiei naţionale , fiind cunoscută încă din cele mai vechi timpuri. Pe meleagurile noastre mioritice a circulă o frumoasă legendă. Se spune că zeul vinurilor s-a născut în Tracia , pe actualul teritoriu al României. În această zonă , producerea vinului este o ocupaţie ce datează din secolul al VII-lea î.e.n. Abundenţa şi calitatea vinurilor produse de traci era atât de vestită , încât marele rege dac Burebista , în dorinţa de pune capăt incursiunilor popoarelor migratoare , a ordonat distrugerea tuturor viilor. Bineînţeles că nu toate viile au fost dezrădăcinate şi , în scurt timp , alte vii au fost plantate.

După ce Dacia a fost cucerită de către romani , în anul 106 , pe monezile bătute în noua provincie era reprezentată o femeie căreia doi copii îi ofereau struguri ca simbol al principalei bogăţii a ţării.Tot atunci viticultura este înaintată cu tehnici superioare de preparare a bauturilor şi de îngrijire a viţei-de-vie. Ea cunoaşte o ascensiune lentă , dar continuă , astfel încât din evul mediul (sec. XIV-XVIII) ne rămân date tot mai importante despre bogăţia în viţă-de-vie a celor trei ţări române.

În Descriptio Moldave , Dimitrie Cantemir arată că aceste vii nu sunt de folos numai localnicilor ţării pentru nevoile lor , căci preţul scăzut al vinului atrage mici negustori ruşi , cazaci şi chiar unguri .

Suprafaţa ocupată cu vii a crescut continuu , astfel că în anul apariţiei FILOXEREI-1884 (insectă care distruge rădăcina unor specii de viţă-de-vie) existau 150.000 ha cu vii organizate în podgorii cu renume : COTNARI , DEALU MARE , ODOBEŞTI .

În etapa post filoxerică , viticultura românească trece prin diferite faze :

-încercarea stăvilirii tacului filoxerei prin găsirea de noi căi în această direcţie;

-introducerea hibrizilor producători direcţi;

-apariţia primelor pepiniere viticole create cu scop de a reface viile distruse;

-asigurarea unei noi ordini în plantaţiile de vii;

-apariţia primelor publicaţii de specialitate.

Din anul 1950 viticultura capătă o nouă orientare asigurând o gamă variată de produse alimentare : struguri , vin , stafide , sucuri naturale , must , compot. Suprafaţa viticolă a României reprezintă 3% din suprafaţa mondială cultivată cu viţă-de-vie. Raportat la suprafaţa arabilă a ţării , suprafaţa viticolă reprezintă cca 2,6% , iar producţia totală obţinută de cca 10-12% din producţia agricolă.

2.Regiunile viticole din ţara noastră şi caracteristicile acestora

Regiunile viticole din România şi podgoriile aferente sunt :

Podişul Transilvaniei (Regiunea I) În regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei se află podgoriile Sebeş-Apold, Alba, Aiud, Târnave si Lechinta. În cadrul acestora se află 17 centre viticole, separat de care se găseşte şi un centru viticol independent (Dej), iar în componenţa lor există numeroase plaiuri viticole. Direcţia principală de producţie a regiunii o constituie vinurile albe, obţinute într-o gamă largă, de la cele de consum curent pana la cele de mare marcă, dintre care unele pot fi demi-dulci si chiar dulci. Alaturi de acestea, recunoscute in ţară şi peste hotare, sunt si vinurile spumante de tip Jidvei, Alba etc.

Dealurile Moldovei (Regiunea II) Este cea mai mare şi mai renumită regiune viticolă din ţara noastră. Ea înglobează numeroasele plantaţii din spaţiul predominant deluros-colinar, cuprins între Subcarpaîii Moldovei, Carpaţii de curburî, valea Prutului si valea Siretului inferior. Regiunea viticola a Podişului Moldovei cuprinde un numar de 12 podgorii şi anume: Cotnari, Iaşi, Huşi, Colinele Tutovei, Dealu Bujorului, Nicoreşti, Iveşti, Covurlui, Zeletin, Panciu, Odobeşti şi Coteşti. Încadrate În aceste podgorii se afla un numĂr de 44 centre viticole la care se adaugă si 8 centre independente: Hlipiceni, Plugari ăi Probota in nord, Vaslui in centru, Griviţa şi Nămoloasa în sud, Bozieni si Răcăciuni în vestul regiunii. Regiunea este profilată pe producerea vinurilor şi în mai mică măsura a strugurilor de masa. Vinurile obţinute, în cea mai mare parte albe, sunt într-o paletă largă, începând de la cele de consum curent, pâna la cele de calitate superioară în mod natural dulci, care pot sta alături de cele mai bune vinuri ale lumii (Sauternes, Lacrima Cristi s.a.). În acest sens, trebuie remarcat faptul că, vinul de Cotnari este înscris în catalogul celor mai bune vinuri ale lumii. Vinurile seci sunt realizate în principal în podgoriile Odobeşti, Coteşti, Panciu. Producţia de vinuri roşii are un caracter insular.

Dealurile Munteniei si Olteniei (Regiunea III) Această regiune corespunde teritorial aproape în întregime cu marea unitate de dealuri şi coline cunoscute geografic sub numele de Podişul (sau Piemontul) Getic. Ea se întinde între Subcarpaţii Getici , de la nord şi Campia Romana. În cadrul regiunii viticole exista un număr de 8 podgorii (Dealurile Buzăului, Dealu Mare, Ştefăneşti, Sâmbureşti, Drăgăşani, Dealurile Craiovei, Severin şi Plaiurile Drancei), în cuprinsul cărora se disting 32 de centre viticole din care trei centre viticole independente (Segarcea, Tg. Jiu şi Poiana Crusetu). Producţia de vinuri este destul de diversificată. Cu exceptia podgoriei Sâmbureşti, profilată preponderent pe producerea de vinuri roşii, toate celelalte podgorii produc o gamă largă de vinuri în principal albe, începand de la cele de consum curent, pana la cele superioare îndreptăţite la denumire de origine si trepte de calitate.