Protecția consumatorului în România

Capitolul I. Protectia consumatorilor în România

1.1.Introducere

Protectia consumatorilor înglobeaza mai multe seturi de activitati specializate, care au ca scop apararea si conservarea integritatii bio-psiho-sociale a persoanei, în calitate de utilizator al bunurilor si serviciilor distribuite sau comercializate prin intermediul retelelor publice de oferta sociala, sau prin piata nationala. Aceste seturi de activitati trebuie structurate pornind de la filosofia asigurarii unei dezvoltari umane armonioase, prin aplicarea politicilor de protejare a consumatorilor fata de incidenta unor pericole ce pot afecta sanatatea, siguranta, sau bunastarea economica si sociala a acestora.

În România transformarile sociale, politice si economice ale ultimilor ani au determinat mutatii si în plan legislativ. O problema noua cu care se confrunta juristii este aceeea a raspunderii pentru produse fata de consumatori. Aparuta ca raspuns la noile conditii ale economiei de piata si la necesitatea armonizarii legislatiei românesti cu aceea a statelor din Uniunea Europeana, în vederea integrarii, protectia consumatorilor este privita si la noi ca o necesitate. Au fost adoptate în acest sens acte normative de importanta majora, precum O.G. nr.21/1992 cu privire la protectia consumatorilor si articolele 114-116 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat. Reglementarile de drept international privat îsi justifica existenta prin transformarea consumatorului român într-unul cu vocatie internationala. Astfel, patrunderea pe piata româneasca a produselor din import, dezvoltarea turismului international si a mijloacelor de comunicare prin intermediul televiziunii faciliteaza aparitia litigiilor de consum de drept international privat.

Odata cu dezvoltarea stiintei, a tehnicii si tehnologiei, a comertului si a pietelor de desfacere, consumatorul a început sa fie pus în fata unor produse din ce în ce mai complexe. Prin intermediul mijloacelor de comunicare si informare, a publicitatii comerciale, consumatorul ia contact cu o piata în care agentul economic detine controlul absolut. În acest context, protejarea partii slabe a aparut ca o necesitate care s-a materializat într-o legislatie relativa la protectia consumatorului.

1.2.Principalele institutii care actioneaza in domeniul protectiei consumatorului.

În anii 90, în România au functionat mai multe organisme guvernamentale si nonguvernamentale pentru protejarea consumatorilor. Multe dintre acestea au participat la elaborarea proiectului de lege privind protectia consumatorilor.

Institutia care are ca obiect controlul efectiv al respectarii normelor legale de protectie a consumatorilor din România este Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor.

Atributii care vizeaza protectia consumatorului au însa numeroase institutii, printre care mentionam: Politia Sanitar-Veterinara, Institutul de Igiena si Sanatate Publica, Directia Generala a Vamilor, Oficiul Concurentei, Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului etc.