Activizarea, individualizarea și diferențierea activităților în cadrul lecțiilor de matematică

În etapa actuală, învățământul matematic trebuie să aibă ca privilegiu acordat calitatea muncii la catedră, desfășurarea în spiritul matematicii ca știință, în conexiune cu experiența pedagogică valoroasă a școlii românești, cu cele mai noi și probate cuceriri ale pedagogiei și psihologiei moderne.

Majoritatea elevilor pot ajunge la performanțe apropiate, dacă se creează condiții favorabile de învățare. Din acest punct de vedere, adevărata problemă a succesului școlar constă în a găsi metodele și mijloacele potrivite pentru aceasta.

Una dintre modalitățile principale prin care se asigură îndeplinirea cerințelor școlare de către toți elevii, o constituie tratarea lor diferențiată și individualizată în procesul de învățare.

Pentru un învățământ diferențiat, este bine să cunoști foarte bine copilul, astfel încât să poți ridica fiecare copil din clasă la adevărata lui valoare, „să scoți" tot ce e mai bun din el. Pe mine mă pasionează domeniul cunoașterii copilului, ceea ce m-a determinat să studiez mai mult acest aspect. În continuare, voi aborda tema muncii diferențiate, deoarece un învățământ diferențiat aduce cu sine, în mod inevitabil, succesul școlar.

„Diferențierea instruirii reprezintă o strategie de organizare a relației profesor-elev, care urmărește individualizarea deplină a activității pedagogice. Ea vizează adaptarea acțiunii instructiv - educative la particularitățile psiho - fizice ale fiecărui elev în parte, pentru a asigura o dezvoltare integrală optimă și o orientare eficientă a aptitudinilor proprii cu scopul integrării creatoare în activitatea socială” .

În învățământul modern, elevul este văzut ca fiind un factor activ, el desfășurându-și activitatea de învățare cu sprijinul și sub îndrumarea învățătorului.

Pornind de la afirmația” Copilul este o ființă unică și irepetabilă”, ne gândim obligatoriu la o diversitate de modalități de activizare a elevilor.

Metodele active, stimulând inițiativa, educă disciplina și efortul voluntar, adică independența gândirii, capacitatea de autoinvestigare. Aceste metode cer din partea învățătorului nu numai muncă diferențiată și mai atentă, ci și o pregătire mai serioasă.

Există o serie de modalități de aplicare, în cadrul orelor de matematică, a acelor strategii didactice ce realizează activizarea, individualizarea, diferențierea activităților, vizând, în primul rând, dezvoltarea capacităților creatoare ale elevului, precum și accentuarea caracterului formativ al învățământului, dezvoltarea proceselor intelectuale, dezvoltarea trăsăturilor de personalitate cu rol deosebit în activitatea de învățare.

Cunoscând particularitățile de dezvoltare ale fiecărui elev, am încercat să găsesc mijloace potrivite pentru a-i ajuta și îndruma să se dezvolte cât mai mult. Dezvoltând inițiativa și responsabilitatea elevilor, consider că se realizează pregătirea lor pentru viitor, pentru exigențele vieții contemporane.

În activitatea la clasă, am îndrumat elevii să pătrundă în sensurile multiple ale lucrurilor, să surprindă relații logice între fenomene, să învețe cum să valorifice cunoștințele în activitatea practică, să-și însușească tehnicile unei autoinstruiri. Urmărind toate aceste lucruri, am ajuns la concluzia că însușirea conștientă a cunoștințelor, asigură temeinicia lor, iar însușirea lor activă prin efort propriu, duce la dezvoltarea intelectuală, precum și la dezvoltarea spiritului de independență, de investigație, de creativitate.