Teoria Haosului

Jules Henri Poincaré (29 aprilie, 1854 – 17 iulie, 1912) a fost unul dintre cei mai mari matematicieni și fizicieni francezi. A avut contribuții științifice importante și în domeniile astronomie, geodezie, mecanica cuantică, teoria potențialelor și filosofie.

Lui îi aparține și renumita "Conjectură a lui Poincaré" (Bănuiala lui Poincaré), care a putut fi dovedită abia după aproape 100 de ani de la prima formulare ei în anul 1904.

Poincaré a influenţat direct în dezvoltarea gândirii teoretice în perioada critica a fizicii clasice. Înca în anul 1904 la Congresul International din St. Louis (S.U.A.) el a formulat legea, numita mai apoi ca postulatul relativitatii. În vara anului 1905 în articolul "Despre dinamica electronului" au fost expuse ideile, care au devenit o parte componenta a teoriei relativitatii a lui Einstein. Înca o formula matematica ce tinea de viitor a fost obtinuta în studiul difractiei undelor de radio. În memuarul

scris în 1909 Poincaré deduce formula fundamentala a teoriei difuziei undelor. Abia în mijlocul secolului XX aceasta formula a fost demonstrata complet.

În lucrarile lui Poincaré a fost cuprinsa "toata orbita stiintei matematice". Astfel s-au exprimat membrii comisiei, înmânându-i una din cele mai autoritare premii – J. Boyai, organizata de Academia de stiite a Ungariei. Pâna la aceasta Poincaré obtinuse premiul regelui Oscar II, medalia de aur a Societatii Regale de Astronomie din Londra si medalia de aur a lui Lobacevski a Societatii Fizico-matematice din Kazan. În numele lui Henri Poincaré a fost numit Institutul de Matematica din Paris si un crater de pe Luna.

Teoria Haosului

In matematica sau fizica, ea reprezinta comportamentul unui anumit sistem dinamic nonlinear care in anumite conditii prezinta dinamici care sunt sensibile conditiilor initiale.Ca rezultat al acestei sensitivitati, comportamentul sistemelor haotice este intamplator datorita unei cresteri exponentiale de erori in conditiile initiale.Aceasta se intampla desi aceste sisteme sunt deterministe.Acest comportament este cunoscut ca haos deterministic sau simplu,haos.

Comportamentul haotic a fost observant in laborator intr-o varietate de sisteme incluzand:circuite electrice,lasere,reactii chimice oscilante,dinamica lichidelor,dispozitivele mecanice si magneto-mecanice.Comportamentul haotic din natura cuprinde:dinamica satelitilor in Sistemul Solar,evolutia in timp a campului magnetic al corpurilor ancestrale,cresterea populatiei in ecologie.Exista anumite controverse asupra existentei haosului in dinamica placilor tectonice si in dinamica economiei.

Sistemele haotice au de obicei statistici bine determinate.De exemplu,sistemul Lorenz din figura este haotic insa are clar o structura bine definita.