Senzor Viteză

Senzorul de viteza vehicol are rolul de a trimite impulsuri la unitatea de comanda, care determina viteza vehicolului

Funcţionarea acestor senzori este fundamental aceeaşi în toate cazurile, deşi construcţia poate varia în funcţie de aplicaţie sau fabricant. Figura 1 indică două exemple de senzori viteză vehicul utilizaţi în mod obişnuit.

Senzorul se găseşte de regulă în cutia de viteze, lângă carcasa diferenţialului.

Funcţie

Magnetica

Un senzor cu declanşare magnetică transformă mişcarea unui dinte metalic feros într-o tensiune oscilantă (figura 2). În timp ce dintele pinionului de declanşare trece la distanţă redusă de vârful pinului polar, câmpul magnetic din jurul bobinei variază. Când câmpul magnetic se schimbă, o tensiune este indusă în bobină, proporţională cu puterea şi frecvenţa de schimbare a câmpului. Se produce o oscilaţie completă pentru fiecare dinte care trece. Pinionul de declanşare şi cel de excitaţie sunt de regulă montaţi în aceeaşi carcasă şi pinionul de declanşare este antrenat de antrenarea finală din cutia de viteze. Senzorul produce o serie de impulsuri pe care ECU le foloseşte la monitorizarea vitezei vehiculului, care este apoi afişată pe vitezometru. Se produce o oscilaţie completă pentru fiecare dinte care trece.

1. Cabluri ecranate

2. Carter

3. Pinion de declansare

4. Intrefier

5. Magnet permanent

6. Bobina

7. Pin polar

Efectul HALL

Acest tip de senzor utilizează un tip special de semiconductor pentru transformarea unui câmp magnetic variabil într-o tensiune variabilă (figura 3). Un câmp magnetic mai puternic generează o tensiune mai ridicată. Un flux de electroni (săgeata galbenă) este transmis prin dispozitiv, iar când un câmp magnetic (săgeţile verzi) este aplicat perpendicular pe fluxul de electroni, aceştia migrează în jos prin material, fiind colectaţi la electrodul negativ (săgeata albastră). Din moment ce electrodul negativ are un surplus de electroni, partea opusă a dispozitivului are un deficit şi devine astfel electrodul pozitiv (săgeata roşie). Circulaţia electronilor datorată puterii variabile a câmpului magnetic este cunoscută sub numele de Efect Hall.

Spre deosebire de dispozitivele cu declanşare magnetică, ieşirea unui dispozitiv cu efect Hall nu este influenţată de frecvenţa variaţiilor dintr-un câmp magnetic. Tensiunea produsă de senzorul Hall este de ordinul milivolţilor şi este amplificată de electronică chiar din interiorul dispozitivului. Tensiunea de ieşire rezultată este în general determinată de tensiunea de alimentare, astfel, dacă alimentarea este de 5 V, unda semnalului de ieşire va fi de 5 V şi, dacă alimentarea este de 12 V, atunci ieşirea va fi de 12 V. Se produce o oscilaţie completă pentru fiecare dinte care trece (figura 4).

Pinionul de declanşare şi cel de excitaţie sunt de regulă montaţi în aceeaşi carcasă şi pinionul de declanşare este antrenat de antrenarea finală din cutia de viteze. Senzorul produce o serie de impulsuri pe care ECU le foloseşte la monitorizarea vitezei vehiculului, care este apoi afişată pe vitezometru.