Sistemul de frânare

I. Studiul soluților constructive actuale și de perspectivă pentru sistemele de frânare ale construcția autovehiculelor

Rolul funcțional al sistemului de frânare

Capacitatea de frânare a unui automobil are o importanță deosebită, deoarece determină direct securitatea activă a automobilului şi posibilitatea de utilizare integrală a vitezei și accelerației acestuia în timpul exploatării. În timpul frânării, o parte din energia cinetică acumulată de automobil se transformă prin frecare în căldură, iar o parte se pierde pentru învingerea rezistențelor la rulare.

Echipamentul de frânare reprezintă totalitatea sistemelor de frânare de pe un automobil, care au rolul de a reduce viteza automobilului parțial sau până la oprire și de a-l menține în poziție de staționare dacă acesta a fost deja oprit [1].

1. Studiul soluților constructive actuale ale sistemelor de frânare din construcția autovehiculelor

Sistemul de franare este compus din pompa centrala de frana, servofrana si franele cu disc, pentru rotile anterioare, respectiv franele cu disc sau tambur, pentru rotile posteroare. In functie de puterea motorului, automobilul poate fi echipat cu frane cu disc si la rotile posterioare. Sistemul hidraulic de franare este compus din doua circuite, care functioneaza in diagonala. Adica un circuit actioneaza franele fata dreapta/spate stanga si celalalt actioneaza franele fata stanga/spate dreapta. Prin aceasta, in cazul defectarii unui circuit de exemplu din cauza neetanseitatii, automobilul poate fi franat prin intermediul celui de-al doilea circuit de franare, nefiind afectata stabilitatea acestuia pe traiectoria de deplasare. Presiunea pentru ambele circuite de franare este creata in pompa centrala de frana tandem, prin intermediul pedalei de frână [1,2].

Fig. 1.1. Componente sistemului de frânare (hidraulică) [1]

1-etrier cu disc de frână; 2-conductă flexibilă; 3-element de îmbinare; 4-conductă rigidă; 5-pompa central; 6-rezervor lichid frână; 7-servomechanism; 8-pedală frână; 9-levier frână de parcare; 10-cablu acţionare frână de parcare; 11-supapă de reglare a presiunii; 12-frână cu tambur

Pentru a opera asupra sistemului de frânare pe un autovehicul convenţional (sistem de frânare mecano-hidraulic) conducătorul auto aplică o forţă de apăsare pe pedala de frână 8 deplasând tija pistonulservomecanismului 7. Servomecanismul amplifică forţa de apăsare pe pedală şi o transmite pistonuluipompei centrale 5. Pompa centrală face conversia forţei din tijă în presiune. Cele două pistoane ale pompei centrală măresc presiunea lichidului de frână din conductele rigide 4 şi flexibile 2 care se transmite mai departe frânelor cu disc 1 şi frânelor cu tambure 12. În cazul unei avarii la unul dintre circuite sistemul rămâne funcţional datorită celui de-al doilea circuit. Rezervorul cu lichid de frână 6 conectat la pompa centrală are rolul de a compensa fluctuaţiile de volum de lichid din sistemul de frânare.

În timpul procesului de frânare, datorită deceleraţiilor, puntea faţă a automobilului este încărcată cu o greutate mai mare decât cea a punţii spate. Pentru a preveni frânarea excesivă a punţii spate, ce poate provoca blocarea roţilor acesteia, supapa de reglare a presiunii 11 modulează presiunea de frânare a punţii spate în funcţie de încărcarea automobilului.

Sistemul de frânare de parcare (frâna de mână) acţionează asupra roţilor punţii spate prin intermediullevierului 9 şi a cablului 10 [2].