Metode de conservare a materialului genetic la populațiile pe cale de dispariție

1. Ce este materialul genetic-ADN-ul

2. Conservarea materialului genetic

3. Metode de conservare

4. Concluzii-consideratii personale

5. Bibliografie

CE ESTE MATERIALUL GENETIC?

Materialul genetic al unei celule sau organism se referă la materialele găsite în nucleu, mitocondrii și citoplasma, care joacă un rol fundamental în structura și natura substanței celulare.

ADN-ul

Materialul genetic al unei celule poate fi o gena, o parte a unei gene, un grup de gene, o moleculă de ADN, un fragment de ADN sau totalitatea genelor unui organism. ADN este prescurtarea de la acid dezoxiribonucleic.

Acesta este format din molecule organice din molecule organice dintre cele mai complexe. Structura ADN-ului este mică nu numai pentru o specie anume, ci și pentru orice individ al oricărei specii animale sau vegetale.

Ingineria genetică reprezintă un ansamblu de metode de lucru prin care se manipulează materialul genetic la nivel molecular și celular.

Astfel se obțin microorganisme, plante și animale reprogramate genetic, în al căror genom sunt incluse gene străine, utile, exprimabile și transmisibile stabil la descendenți.

CONSERVAREA MATERIALULUI GENETIC

Conservarea materialului genetic provenit de la plante și animale este folosit ulterior în genetică experimentală. Conservarea se face prin înghețare în cazul plantelor materialul consrvat fiind reprezentat de semințe, iar în cazul animalelor de ovule și/sau spermă. Scopul este acela de a păstra materialul genetic de la speciile de animale și plante pe cale de dispariție pentru conserarea biodiverstiatii și îmbunătățirea materialului genetic al animalelor domestice și al culturilor de plante. Lumea animală și a plantelor este caracterizată printr-o mare varietate de gene care s-au dezvoltat în decursul a milioane de evoluție însă, datorită evoluției și exinderii populației umane precum și dezvoltării industriale și urbanizării, numeroase specii de animale au dispărut, altele fiind amenințate cu dispariția.

Numărul de indivizi din cadrul multor specii este de asemenea în scădere, ceea ce amenință fondul genetic al speciei cu apariția de mutații. O soluție pentru speciile de animale pe cale de dispariție ar putea fi conservarea lor în grădini zoologice, însă marea problemă este că acestea pot adăposti în captivitate în jur de 50 - 100 de indivizi apărând astfel pericolul încrucișării indivizilor cu grad apropiat de rudenie ceea ce va duce la alterarea genotipului și scăderea diversității și variabilității caracterelor genetice, cu pierderea a în jur de jumătate din totalul de gene al speciei. A apărut astfel necesitatea păstrării și depozitării unui număr cât mai mare de genotipuri pentru a se conserva diversitatea și variabilitatea în cadrul unei specii. Până la momentul actual au fost raportate 900 de specii în pericol de extincție și se preconizează că 1000 de specii vor dispărea sau vor fi pe cale de dispariție în următorii 30 de ani.

S-au dezvoltat numeroase programe de protecție a speciilor în pericol printre care și Chengdu Research Base of Giant Panda Breeding, o bancă genetică din China în care sunt depozitate ovule, spermă, mostre de țesut și alte produse biologice provenite de la urșii Panda giganți precum și de la alte specii pe cale de dispariție.

Un alt proiect similar este pe cale de dezvoltare în Marea Britanie și se numește The United Kingdom’s Frozen Ark Project. Statele Unite, India și Irlanda de Nord au de asemena în desfășurare proiecte de acest gen. Se preconizează că, prin folosirea materialului genetic prezervat de la speciile dispărute va putea fi posibilă clonarea acestora. O femelă aparținând unei specii apropiate ar putea fi folosită ca mamă surogat. Nucleul unuia dintre ovulele mamei surogat va fi înlăturat, iar nucleul unei celule provenite din proba biologică conservată a speciei dispărute va fi implantat în ovulul respectiv prin tehnica transferului nuclear. Un astfel de experiment a reușit în Statele Unite când s-a reușit clonarea unui Bizon Indian, specie pe cale de dispariție. Mama surogat a fost o vacă domestică obișnuită. Bizonul clonat s-a numit Noah (Noe) și a murit după 48 de ore de la naștere din cauza unei forme comune de dizenterie. Tehnologia prezintă însă multe necunoscute și momentan nu este posibilă recrearea unor exemplare dintr-o specie dispărută viabile timp îndelungat.