Boala Lyme - diagnostic, tratament

Borelioza (boala Lyme) este o zoonoză, produsă de o spirochetă, Borrelia burgdorferi,

transmisă prin înțepătura de căpușă, cu o evoluție naturală lungă, multisecvențială, cu manifestări proteiforme, din care nu lipsesc, de obicei, manifestările cutanate, nervoase, cardiace și articulare.

Etiologie

Agentul etiologic identificat inițial a fost B. burgdorferi, spirochetă din familia Spirochetaceae, genul Borrelia, apoi s-au dovedit implicate și B. garinii și B. afzelii. Spirochetele au un perete celular de tip gram-negativ, înzestrate, sub membrana externă, cu 7 flageli, responsabili de marea mobilitate a microorganismului. Există 3 proteine majore de suprafață, care împreună cu proteina flagelară reprezintă țintele răspunsului imun și servesc diagnosticului de laborator. Există variații genotipice și fenotipice între specii, care explică variabilitatea simptomatologiei, neexistând suprapunere strictă în Europa cu cea din America. Cultivă dificil, la 34-37℃, pe medii de cultură speciale (Barlour-Stoenner-Kelly).

Epidemiologie

Boala Lyme este răspândită în toată lumea, dar există arii de endemicitate în anumite zone geografice. În Europa, majoritatea cazurilor sunt localizate în țările scandinavice și în cele din centrul Europei. Sezonalitatea este legată de ciclul de viață al vectorului. Rezervorul natural-ciclul transmiterii enzootice este menținut de rozătoare și de alte animale (căprioare). Transmiterea este asigurată de căpușele din genul Ixodes (I. ricinus în Europa). Receptivitatea este generală.

Fig.1 Ciclul de transmitere al infecției Fig 2. Eritem migrator cronic

Tablou clinic

Incubația: 3-30 de zile

Stadiul localizat timpuriu este caracterizat de prezența eritemului cronic migrator (ECM), însoțit sau nu de simptomatologia generală a unei boli virale. Leziunea cutanată este de aprox. 15 cm (poate varia între 3-60 cm), cu marginile roșii și centrul cu tegument normal, nedureroasă, sensibilă la palpare. In zilele următoare pot apărea leziuni secundare multiple,

similare, a căror dispoziție respectă palmele și plantele. Sediul preferat al leziunii îl constituie membrele inferioare (50% din cazuri). ECM se poate asocia cu o adenopatie satelită și/sau manifestări generale (febră moderată, cefalee, artralgii).În 1/3-1/2 din cazuri însă, ECM lipsește sau trece neobservat de pacient.

Infecția diseminată timpuriu - pe lângă leziunile cutanate secundare, multiple, similare ECM (rare în Europa, frecvente în America), bolnavul prezintă limfadenopatie regională sau generalizată, angină eritematoasă, conjunctivită, dureri la flexiunea capului. Unii bolnavi prezintă meningism (LCR este normal).