Boli Profesionale

Bolile profesionale, în sensul Legii Protectiei Muncii, sunt afectiunile care se produc ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii cauzate de factori nocivi fizici, chimici, biologici sau psihosociali caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor aparate si sisteme ale organismului în cadrul procesului de munca, indiferent de tipul de contract de munca existent între angajator si angajat. Sunt considerate de asemenea boli profesionale afectiunile produse în conditiile enuntate mai sus, afectiuni suferite de elevi, studenti, ucenici, în timpul efectuarii practicii profesionale si de personalul care lucreaza în perioada de proba.

Bolile profesionale ale caror declarare, cercetare si evidenta sunt obligatorii în România sunt prezentate în Anexa nr.2 a NGPM 2002. Lista ramâne deschisa si pentru alte boli, pentru care se face dovada relatiei noxa/suprasolicitare - boala profesionala.

Bolile legate de profesie sunt boli cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanti sunt de natura profesionala; ele sunt precizate în Anexa nr.3 a NGPM 2002.

Pentru ca o afectiune a organismului sa poata fi calificata ca boala profesionala trebuie ca aceasta sa decurga din exercitarea unei meserii sau profesii si sa fie provocata de factori nocivi fizici, chimici sau biologici caracteristici locului de munca sau suprasolicitarii.

Sanatatea Ocupationala

Introducere in Sanatatea Ocupationala

Sanatatea ocupationala este definita la ora actuala de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii ca fiind "promovarea si mentinerea celui mai înalt grad de bunastare fizica, mentala si sociala a muncitorilor de toate ocupatiile, prin prevenirea perturbarilor cauzate sanatatii acestora de catre conditiile muncii, protejarea în munca fata de riscurile rezultate din prezenta agensilor nocivi pentru sanatatea lor, plasarea si mentinerea muncitorului într-o munca adecvata aptitudinilor fiziologice si psihologice."

"Omul este masura tuturor lucrurilor" spunea Protagoras: protejarea fortei de munca, indiferent de reglementarile legale, trebuie sa fie considerata drept principiu de baza în activitatea firmei si un obiectiv la fel de important ca si profitul. O asemenea politica trebuie sa transforme obligativitatea legala a realizarii securitatii si sanatatii în munca într-o actiune voluntara, într-o asumare voita a responsabilitatii pentru conditiile de munca ale salariatilor. Criteriul de securitate a muncii trebuie sa apara, cel putin tot atât de important ca si criteriul economic, conjugat si nu subordonat acestuia.

Activitatile în materie de sanatate ocupationala sunt grupate în trei domenii:

- promovarea si mentinerea sanatatii muncitorilor si a aptitudinii lor de munca

- ameliorarea conditiilor si a mediului de munca în vederea asigurarii sanatatii si securitatii în munca

- implementarea unui sistem de management al sanatatii si securitatii în munca, pentru eficientizarea si controlul activitatilor din domeniul sanatatii ocupationale, în beneficiul angajatilor si al organizatiei

Construirea si implementarea unui sistem performant al managemenului securitatii si sanatatii în munca necesita obligatoriu cunostinte fundamentale în domeniul stiinta managementului, înzestrând specialistul care are sarcina conceperea sistemului cu instrumentele necesare unei conduceri moderne, stiintifice. Prevenirea eficienta a accidentelor si a bolilor profesionale se poate realiza numai printr-o politica adecvata care sa aiba în vedere îmbunatatirea continua a performantei si integrarea managementului de securitate si sanatate în munca în managementul strategic al firmei. La momentul actual noile tendinte la nivel european si international în domeniul sanatatii si securitatii în munca sunt reprezentate de elaborarea de sisteme integrate de management care includ managementul sanatatii si securitatii în munca alaturi de managementul calitatii si al mediului.

Dar la fel de importanta este întelegerea interrelatiei dintre munca si sanatate, ceea ce necesita cunostinte temeinice de medicina a muncii, psihologie a muncii, ergonomie, chimie industriala, toxicologie, fizica si alte domenii.

Obiectivul final este promovarea sanatatii ocupationale a tuturor angajatilor în sensul defintiei de Organizatiei Mondiale a Sanatatii, ceea ce impune o atitudine proactiva în identificarea riscurilor profesionale si supravegherea sanatatii lucratorilor, efectuarea de recomandari pertinente pentru protejarea sanatatii si a securitatii acestora, permitând scaderea incidentei bolilor profesionale si a accidentelor de munca.

O alta directie de actiune o constituie dezvoltarea de programe eficiente de promovare a sanatatii la locul de munca, cu efecte benefice în planul sanatatii angajatilor, a reducerii cheltuielilor pentru servicii medicale si a absenteismului si a cresterii productivitatii lucratorilor, ceea ce în final, în special pe termen lung, se poate traduce printr-un raport cost-beneficiu favorabil angajatorului.