Ciuma

Introducere

Pesta sau ciuma (lat. pestis = epidemie) este o boală infecțioasă deosebit de contagioasă, produsă de bacteria Yersinia pestis. În trecut, boala a luat forme de pandemie întinzându-se pe mai multe continente. În prezent, între 1.000 și 2.000 de cazuri apar la nivel mondial, în fiecare an, în rândul oamenilor.

Pe continentul european, au existat mai multe pandemii de ciumă, cea numită Ciuma lui Iustinian (541-542), cea numită Moartea neagră, în secolul XIV și o a treia pandemie, datată 1855. Se știe faptul că a treia pandemie a fost cauzată de Yersinia pestis, dar afirmația că aceeași bacterie se face vinovată și de Ciuma lui Iustinian și de Moartea Neagră este astăzi pusă la îndoială de istorici și medici.

Yersinia pestis prezintă caracteristicile necesare pentru a fi utilizată ca armă biologică; poate fi cultivată uşor şi ieftin în cantităţi mari, diseminat prin aerosoli, produce decese numeroase în special în forma clinică pulmonară, se transmite secundar în cursul epidemiilor.

Se manifestă prin febră ridicată, oscilantă, adesea însoțită de delir si de halucinații cat si de tulburări digestive intense. Semnul său caracteristic este prezența unei „bube”, un ganglion inflamat, foarte mare ca volum, aflat sub braț. Câteodată, „buba” se deschide și bolnavul se poate vindeca dar, in cea mai mare parte a cazurilor, bolnavul moare in câteva zile din cauza unei septicemii generalizate. Mortalitatea este între 50% si 90% pentru cazurile netratate si de 15% in cazurile tratate.

Boala poate fi tratată cu succes prin utilizarea unei antibioterapii adecvate. Focare infecțioase de ciumă au fost semnalate in Asia, Africa și pe teritoriul continentului american, boala fiind transmisa de la șobolani la om. Infecția se transmite frecvent prin înțepăturile puricilor, dar și prin contactul direct cu produsele biologice contaminate, de origine animală sau pe cale aeriană, prin intermediul aerosolilor infectanți (picături foarte mici lichid ce conțin patogenul, vehiculate foarte ușor de către curenții de aer)

În prezent, pesta evoluează în lume cu cazuri sporadice sau excepţional în focare epidemice. Evoluţia pandemică a pestei în viitor este puţin probabilă, datorită condiţiilor actuale de locuit,terapiei cu antibiotice şi performanţelor structurilor de asistenţă medicală şi sănătate publică. În anul 1970, OMS a raportat următorul scenariu: dacă 50 kg. de cultură de Yersinia pestis ar fi răspândite sub formă de aerosoli asupra unui oraş de 5 milioane de locuitori,150.000 dintre aceştia s-ar infecta şi ar dezvolta simptomatologia.

Forme de manifestare

Într-o pandemie sunt prezente toate formele de pestă, mai frecvente fiind forma bubonică și pulmonară. Dintr-o formă bubonică care fără un tratament adecvat se transformă de regulă într-o formă septicemică care duce la forma pulmonară.

1. Formă carbunculoasă sau Bubonenpest (gr. bubo = bubă , umflătură).

În forma bubonică (lat.Naike) infectarea este produsă de pișcătura puricelui de șobolan. Vectorul bolii, ca gazdă intermediară, transmite agentul patogen de la șobolan mai departe la om. Această schimbare de gazdă a puricelui se întâmplă numai după moartea rozătorului, de aceea s-a observat o mortalitate în masă la șobololani, înaintea izbucnirii unei epidemii de pestă la om.

Perioada de incubație durează de la câteva ore până la șapte zile.Simptomele includ febră, dureri de cap și articulații, stare de abatere, slăbiciune până la pierderea conștiinței.

Forma carbunculoasă provine de la umflăturile dureroase ganglionilor limfatici din regiunea gâtului, zonelor axilare, aceste tumefieri pot atinge 10 cm mărime și datorită hemoragiilor din țesut devin de culoare albastru închis până la negru, care ulcerează având un conținut purulent. Această formă de pestă se poate agrava sau cu șanse de 50% duce la vindecare spontană. Deschiderea chirurgicală a abceselor datorită pericolulului de răspândire a bacteriilor în sânge și organe este contraindicat.

Forma buboasă se transmite mai lent iarna decât vara, deoarece mobilitatea puricelui sub 12 °C este nulă.

2. Forma septicemică frecvent fiind o formă secundară când agentul patogen ajunge și se multiplică în sânge, această formă se manifestă cu o febră ridicată, frisoane, dureri de cap, stare gravă de abatere, cu regiuni hemoragice întinse, boala are o evoluție supra acută (de la câteva ore, la 36 de ore) având procentul de mortalitate 90-100% la bolnavii netratați.

Azi acest procent de mortalitate este mult mai redus prin folosirea de antibiotice de tipul cloramfenicolului, tetraciclinei, streptomicinei, doxiciclinei sau a gentamicinei.

3. Forma pulmonară cu procentul de mortalitate 90-100% la bolnavii netratați.

4. Forma abortivă este varianta cea mai ușoară de pestă manifestată numai printr-o febră ușoară, inflamația ganglionilor limfatici, urmată de vindecare, bolnavul fiind dotat cu o imunitate solidă și față de formele grave de pestă.

Majoritatea cazurilor au o manifestare sporadica, afectând un număr izolat de pacienți. Uneori infecția poate cuprinde grupuri mai mici sau mai mari de indivizi = potențial epidemic.

Yersinia pestis este o bacterie (cocobacil) gram negativa, ce apartine familiei Enterobacteriaceae. Patogenul este imobil, nu sporuleaza, oxidazo-negativ si ureazo-negativ. Cresterea si dezvoltarea cocobacilului, nu necesita conditii deosebite de micromediu, putand infecta cu mare usurinta cobaii din laboratorul de experienta.

Yersinia pestis are o crestere lenta pe mediile de cultura articificale care au in compozitie agar-sange de oaie. Bacteria se poate multiplica intr-un interval de temperatura destul de larg (-2 grade C / +45 grade C), ramanand viabila la variatii in limite largi ale ph-ului mediului extern (5, 0-9, 6) Cele mai bune conditii de cultivare pe mediile artificiale din laborator, sunt oferite de o temperatura de 28 grade C si un ph de 7, 4 (usor bazic)