Economie Sanitară

DEFINIŢIE

Economia sanitară poate fi definită ca o aplicaţie a ştiinţelor economice, care studiază modul în care sunt produse şi furnizate îngrijirile de sănătate şi, de asemenea, comportamentul celor care au legătură cu serviciile de sănătate (pacienţi, medici, politicieni, etc.)1.

Ştiinţele economice se ocupă cu studiul producerii şi alocării bunurilor şi serviciilor în condiţiile unor resurse limitate, răspunzând la trei întrebări fundamentale4:

- ce bunuri şi servicii trebuie produse;

- în ce mod trebuie produse aceste bunuri şi servicii;

- către cine trebuie repartizate bunurile şi serviciile produse.

Ştiinţele economice pot fi abordate în două moduri, putând vorbi astfel despre:

- economia pozitivă – care încearcă să explice fenomenele existente şi face afirmaţii descriptive;

- economia normativă - care face predicţii despre cum ar trebui să fie, sau ce ar trebui făcut, şi sugerează sau impune anumite conduite.

Un sistem economic se defineşte ca un ansamblu structural de relaţii de bază, tehnice şi instituţionale care caracterizează organizarea economică a unei societăţi şi condiţionează sensul general al deciziilor sale fundamentale şi cauzele predominante ale activităţii sale.

Există două sisteme economice polare sau extreme2:

- sistemul de piaţă - în care se realizează un schimb liber de produse şi factori de producţie, proprietatea resurselor productive este privată şi alocarea resurselor se face sub formă automată lăsând să funcţioneze liber forţele autoreglatoare ale pieţei (statul poate avea însă rolul de a redistribui resursele iniţiale între indivizi pentru a atinge obiective de echitate);

- sistemul economiei centralizate – în care schimburile sunt dirijate total de guvern şi în care toate resursele productive sunt în proprietatea statului, iar statul evaluează nevoile consumatorilor şi decide ce bunuri să fie produse, în ce cantitate şi cum anume, precum şi distribuţia acestor bunuri.

În practică aceste forme de organizare a sistemului economic nu sunt pure, majoritatea

societăţilor au sisteme economice de natură mixtă, în care elementele care caracterizează sistemele extreme se combină în forme variabile.

CEREREA ŞI OFERTA

Cererea reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii pe care cumpărătorii sunt dispuşi să le cumpere, la un preţ dat, la un anumit moment3.

Dintre factorii care influenţează cererea menţionăm:

- venitul cumpărătorilor;

- preţul bunurilor substitutive;

- preţul bunurilor complementare;

- preţul bunurilor în viitor.

În funcţie de comportamentul cererii în raport cu modificarea venitului indivizilor, bunurile pot fi împărţite în trei categorii:

- bunuri superioare - dacă cererea pentru anumite bunuri creşte proporţional cu creşterea venitului;

- bunuri normale - bunurile pentru care cererea creşte proporţional mai puţin decât creşterea venitului;

- bunuri inferioare - dacă cererea pentru bunuri scade odată cu creşterea venitului.

Elasticitatea cererii este măsurarea efectului modificării unuia dintre factorii care influenţează cererea (ex. preţ, venit) asupra cantităţii cerute. Elasticitatea reprezintă modul în care o cantitate cerută sau oferită variază la modificarea preţului, venitului, etc. schimbarea procentuala a pretului/venitului.

Oferta reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii pe care producătorii sunt dispuşi să le ofere, la un preţ dat, la un anumit moment6. În economie există, de asemenea, o lege a ofertei. Conform acesteia, dacă preţul unui bun sau al unui serviciu creşte, cantitatea oferită de către furnizor creşte.

Dintre factorii care influenţează oferta menţionăm:

- costul de producţie;

- profitabilitatea bunurilor/serviciilor alternative;

- profitabilitatea produselor complementare;

- anticipările privind modificarea preţului în viitor;

- scopul urmărit de producător.

Studiul ofertei de îngrijiri de sănătate2 este util pentru:

- estimarea costurilor serviciilor oferite;

- compararea costurilor diverselor servicii sau modele de furnizare a îngrijirilor;

- evaluarea posibilităţilor de a reduce costurile de personal sau de a înlocui o categorie de personal cu alta;

- cercetarea pieţelor pentru resurse (medici, personal cu pregătire medie, medicamente, echipamente) şi modul în care aceste pieţe funcţionează;

- evaluarea impactului pe care diversele sisteme de remunerare îl au asupra comportamentului furnizorilor de servicii.