Infecția Anaerobă Neclostridiană

Fasceita necrozanta

Entitate patologica mai noua si mai rara, este o infectie grava ce consta in necroza fasciei si a tesutului celular subcutanat, fara interesare musculara, cu progresiune rapida, insotita de manifestari generale toxice sere, pielea fiind interesata secundar.

Semnalata initial de J. Jones (1871) sub numele de gangrena de spital, a fost descrisa clinic de Meleney (1924) si denumita gangrena cu stafilococ hemolitic. Este cunoscuta si sub alte denumiri ca: erizipel gangrenos, erizipel necrozant, fasciita supurata, necroza inflamatorie a fasciei,

Fasceita necrozanta – infectia necrotizanta a fasciei si a tesutului subcutanat

Fasceita necrozanta reprezinta o infectie cu caracter progresiv, necrotizant, a fasciei si a tesutului adipos subcutanat. Aceasta infectie bacteriana rara poate distruge pielea (secundar) si tesutul subiacent, insa nu are interesare musculara (muschiul ramane indemn). Infectia progreseaza foarte repede si este de obicei insotita de manifestari toxice generale.

Generalitati

Fasceita necrozanta reprezinta o infectie cu caracter progresiv, necrotizant, a fasciei si a tesutului adipos subcutanat. Aceasta infectie bacteriana rara poate distruge pielea (secundar) si tesutul subiacent, insa nu are interesare musculara (muschiul ramane indemn). Infectia progreseaza foarte repede si este de obicei insotita de manifestari toxice generale. Agentul etiologic cel mai fercvent incriminat in aparitia acesteia este Streptococcus Pyogenes (sau streptococul de grup A). Cand fasceita este localizata la nivelul scrotului, perineului sau regiunii genitale, se numeste gangrena Fournier.

I - flora intestinala aero-anaeroba ce apare dupa interntii pe si are evolutie grava;

II - asociere de stafilococ patogen cu pepto-streptococ, frecnt intalnita in infectii ale extremitatilor, cu evolutie mai buna

(Cauzele favorizante sunt cele cunoscute, ale infectiilor, intre care traumatismele diverse si interventiile pe organe cavitare abdominale sau toracice infectate detin rol important.

Boala, desi rara, este foarte grava: 30% din pacienti mor daca infectia nu este tratata corespunzator (gangrena Fournier asociaza o mortalitate semnificativ mai mare, aproximativ 75%). Varsta medie a celor care supravietuiesc este de 35 de ani, in timp ce pacientii peste 50 de ani lupta mult mai greu cu infectia. Fasceita necrozanta afecteaza in special adultii (varsta media a celor atinsi de boala fiind 38-44 de ani), copiii fiind doar foarte rar diagnosticati cu aceasta boala. Majoritatea pacientilor ce fac o astfel de infectie au o stare de sanatate considerata ca fiind satisfacatoare anterior aparitiei bolii.

Semne si simptome

Pacientul poate dezvolta dureri intense dupa ce sufera o leziune de intensitate si profunzime variabila. Initial simptomatologia locala se amelioreaza intr-un interval de 24-36 de ore, insa se accentueaza intens dupa. Adesea, durerea resimtita este mult mai intensa decat s-ar presupune, considerand dimensiunile ranii initiale. Pacientul poate acuza, de asemenea, febra, frisoane, greata, varsaturi si modificarea tranzitului abdominal (manifestata in principal prin aparitia brusca a diareei). Modificarile cutanate includ inrosirea locala, tumefactia dureroasa precum si cresterea temperaturii pe zona respectiva. In cazul in care infectia este adanca, semnele inflamatiei (calor, rubor, dolor, tumor) apar mai tarziu in timp. Simptomele evolueaza rapid in gravitate si de obicei apar brusc, fara semne premonitorii, pe masura ce infectia se extinde la randul ei. Aceasta situatie poate deveni amenintatoare de viata.

Starea pacientului se poate complica cu sepsis si soc (complicatii ale necrozei tisulare extinse). Fasceita necrozanta poate evolua chiar spre insuficienta multipla de organ si moarte, daca simptomele nu sunt recunoscute si cauza nu este tratata prompt si agresiv.

Diagnostic

Pacientii cu fasceita necrozanta manifesta simptome inainte de a se prezenta la medic. Suspiciunea clinica de fasceita necrozanta apare ca urmare a analizei atente si investigarii simptomelor (mai ales daca se recunoaste progresia rapida a necrozei si agravarea starii generale a pacientului intr-un timp relativ scurt).

Pentru un diagnostic de certitudine se poate recolta un fragment din tesutul necrozat. Acesta poate fi supus analizelor microbiologice pentru a se identifica cu precizie bacteria care este raspunzatoare de infectie. Pentru a se evalua starea de sanatate a celorlalte organe si a se stabilii extensia si profunzimea procesului infectios se vor realiza investigatii imagistice (radiografii, CT, RMN).