Interacțiuni vitamine - medicament

GENERALITĂȚI

Vitaminele hidrosolubile sunt substanțe foarte diferite sub aspect structural. Ele sunt solubile în apă și insolubile în solvenți organici.

Din grupul vitaminelor hidrosolubile fac parte vitaminele “complexului B” (tiamina, riboflavina, piridoxina, acidul nicotic, acidul folic, biotina, acidul pantotenic), acidul ascorbic și bioflavonoidele, și vitaminele R (extrase din plante ierboase, neidentificându-se structura moleculară).

Vitaminelor hidrosolubile, incluse în “complexul B”, le sunt comune următoarele însușiri caracteristice:

- sunt constituenți naturali, existenți în drojdia de bere, cereale și ficat;

- sunt factori de creștere pentru bacterii, ciuperci și mucegaiuri;

- îndeplinesc rolul de activatori, sub numele de cofactori enzimatici, în cadrul proceselor cu același nume;

- majoritatea vitaminelor amintite se utilizează ca medicamente.

Funcțiile vitaminelor hidrosolubile sunt, în general, de a asista enzimele importante implicate în producția de energie din carbohidrați și lipide. Nu sunt depozitate în organism în cantități mari, deci aportul frecvent este necesar.

Vitaminele hidrosolubile se distribuie în lichidul extracelular; depozitele din organism sunt mici și eliminarea se face renal, cu usurință, de aceea stările carențiale survin relativ repede.

Deoarece parte din vitaminele B se găsesc în aceleași alimente, carențele implică, de multe ori, deficitul mai multora dintre acești factori metabolici esențiali, deși simptomele pot fi caracteristice lipsei numai a uneia.

Supradozarea vitaminelor hidrosolubile nu are, în general, consecințe toxice, cantitatea eliminată crescând odată cu doza.

Sunt instabile în prezența căldurii și procesul de preparare al hranei afectează cantitatea de vitamine disponibile din mâncare.

Organismul nu face, în general, rezerve cu aceste vitamine, fapt pentru care, la un aport alimentar insuficient, semnele carenței apar foarte repede.

Excesul acestor vitamine se elimină prin urină. De asemenea, ele se pot pierde prin transpirații intense și repetate.

O mare parte din vitamine intră în constituția unor enzime, reprezentând coenzimele acestora.

Vitamina C sau acidul ascorbic este cea mai răspândită vitamină din natură.

Se găsește în toate plantele. Sursele principale de vitamina C, din hrană, sunt legumele, zarzavaturile și unele fructe. O cantitate foarte mare de vitamina C se găsește în măceș (mai ales in fructele de culoare roșu închis), și în coacăzele negre.

Sunt bogate în vitamina C: căpșunile, portocalele, lămâile, mandarinele, roșiile, varza (nu numai proaspătă, ci și murată, dacă ea se conservă corect), mărarul, ceapa verde, verdeața de pătrunjel și alte zarzavaturi proaspete, hreanul. În cartofi nu se găsește prea multă vitamina C, dar cartoful ocupă un loc important în hrana zilnică și de aceea reprezintă una din sursele principale de vitamina C din hrană.

În majoritatea produselor care conțin vitamina C se găsește și vitamina P, care intensifică acțiunea vitaminei C.

Vitamina C este un compus chimic labil (puțin stabil). Ea se distruge extrem de rapid în prezența oxigenului din aer, în cazul încălzirii în mediu neutru sau alcalin. De aceea, în urma prelucrării culinare a alimentelor, o parte din vitamina C de obicei se pierde. Prin fierbere, vitamina C se distruge.

Din punct de vedere chimic, vitamina C este o γ-lactona unui acid hexonic. Deși se numește acid, nu are grupa carboxilică liberă, aceasta fiind blocată de legatura lactonică formată între C1 și C4. Are o structură furanozică ce îi imprimă o mare reactivitate.

Prin oxidare lentă se transformă în acid dehidroascorbic, iar prin oxidare energică se transformă ireversibil în acid oxalic și acid treonic.

Vitamina C sau acidul ascorbic exercită o influență pozitivă asupra metabolismului din organism, contribuie la o bună utilizare a proteinelor din hrană; ea este necesară pentru menținerea integrităților pereților capilarelor.

Vitamina C contribuie la menținerea metabolismului normal al cole- sterolului; de aceea, hrana bogată în această vitamină, contribuie la prevenirea aterosclerozei. S-a dovedit în experiențe făcute pe animale că sub influența vitaminei C intensitatea formării anticorpilor crește și prin urmare se mărește rezistența organismului la infecții.

În sfârșit, vitamina C previne scorbutul, boală care la inceput se manifestă prin astenie (oboseală), hemoragii mici punctiforme, în piele și tendința la hemoragii ale gingiilor, iar mai târziu duce la hemoragii în mușchi și organele interne (în scorbut hemoragiile survin în urma permeabilității și fragilității crescute a pereților capilarelor sanguine). În cazul insuficienței vitaminei C în organism, structura normală a țesutului osos și a dinților este tulburată.

Aceasta este acțiunea favorabilă multilaterală a vitaminei C asupra organismului. De aceea trebuie să avem grijă ca în hrană să se găsească o cantitate suficientă din această vitamină.

Pentru omul adult doza zilnică este de 35-70 mg. În general, se consideră a fi necesar o cantitate de 1 mg acid ascorbic / Kg corp.