Plante Halucinogene

Notiunea de substanta toxica reprezinta conceptual etiologic care defineste obiectul de studiu al toxicologiei. Prin substanta toxica se intelege orice compus chimic exogen care, patruns in organism pe diferite cai, provoaca alterari structural si structurale la diferite niveluri de organizare a materiei vii si care se exprima in plan clinic, printr-o stare patologica. Aceasta definitie, cu character practic, exclude din categoria toxinelor, substantele de natura protidica, cum ar fi toxinele de origine microbiana, vaccinurile si altele. Unii toxicologi includ in notiunea de toxic si substantele toxice produse de organism, adica toxinele endogene (Berman, 1978). Notiunea de toxic este echivalenta cu cea de otrava, desi exista tendinta de a se face o distinctive intre cele doua notiuni, cuvantul de “toxic” avand un continut mai larg, in sensul ca actiunea acestuia asupra organismului se produce fara vreo intentie din partea subiectului, in timp ce cuvantul “otrava” indica acele substante nocive induse in organism in scop de sinucidere sau scop criminal.

Fabre si Truhaut(1961) considera ca: “ Otrava este orice substanta, care patrunzand in organismul viu in cantitate relative mare, o data sau de mai multe ori, la interval foarte apropiate sau in cantitati mici sau repetate in timp, provoaca trecator sau durabil, printr-o actiune fizico- chimica, tulburari mai mult sau mai putin grave, uneia sau mai multor functiuni, putand provoca chiar moartea”.

In conceptia autorilor moderni, precizarea continutului de substanta toxica nu poate fi facuta decat luandu-se in consideratie relatiile dintre toxic si organismul viu cu care acesta vine in contact.

Classic omul a impartit materiile din mediu in produse inofensive si produse periculoase, respective alimente si otravuri. Astazi, limita dintre cele doua concept este mai putin clar.

Luand in consideratie relatiile dintre toxic si mediul inconjurator, toxicologia moderna isi propune, in plus, sa elimine sau cel putin sa controleze ceea ce este daunator in mediul inconjurator pentru organismul uman, fara a crea, pe cat posibil,un dezechilibru ecologic. In plan practic toxicologia este o stiinta care-si propune sa amelioreze calitatea vietii umane, iar pe plan teoretic, sa modifice comportamentul unei cellule, fara a influenta alte cellule sau receptori fiziologici.

TOXICITATEA SI FACTORII CARE O DETERMINA

Toxicitatea exprima raspunsul dat de organismul viu in care a patruns toxicul. Ea se manifesta prin alterari metabolice, histochimice, morfopatologice si clinice strans legate de mecanismul patogenicprin care a actionat toxicul care a produs agresiunea chimica.

Doza este factorul cel mai important care determina toxicitatea unei substante. In cazul ingestiei de substante toxice, trebuie facuta distinctia intre doza ingerata si doza absorbita, respective cantitatea de toxic patrunsa in sange, lichidul interstitial si celule.

Corelatia dintre doza si efectul tisular este de o deosebita importanta pentru interpretarea datelor paraclinice experimentale. Notiunea de doza trebuie privita prin prisma cantitatii de substanta active, care este capabila sa interactioneze cu celulele tinta pentru o anumita perioada de timp. Aceasta asertiune implica doua considerente diferite.

In primul rand doza toxica disponibila reprezinta numai o fractiune din cantitatea de toxic intrata in organism, pe una dintre caile de intrare posibile.

In al dilea rand pentru a determina efecte toxicologice asupra sistemelor celulare, substanta toxica trebuie sa atinga o anumita concentratie eficace in biofaza organitelor celulare receptorii.

Sustinerea functiilor biologice ale acestor sisteme prin masuri de terapie intensivacreste eficienta proceselor de adaptare functional, creand premise reversibilitatii chiar la doze considerate initial ca fiind lente.

Proprietatile fizice si chimice ale toxicului

Dintre proprietatile fizice, starea de agregare , gradul de dispersie, polimorfismul cristalin, volatilitatea, solubilitatea si ionizarea toxicelor sunt elementele principale care intervin in determinismul toxicitatii. Potentialul toxic al substantelor care se gasesc in stare gazoasa este mai mare decat al substantelor in stare lichida sau solida, deoarece ele patrund rapid in organism, pe cale respiratorie.

Hidrosolubilitatea si liposolubilitatea, ca si raportul dintre acestea influenteaza considerabil toxicitatea. Moleculele care se absorb cel mai bine sunt acelea care poseda un coeficient mediu de repartitie lipide/apa. Liposolubilitatea, la randul ei, este dependent de gruparile chimice ale toxicului, si conditioneaza gradul de dizolvare al acestuia in membranele biologice, pe care trebuie sa le traverseze. Cu cat liposolubilitatea este mai mare, cu atat absorbtia prin piele si tubul digestiv a toxicelor este mai mare si cu atat difuzarea toxicului in sectorul intracelular este mai mare.