Merceologia Produselor Alimentare

Merceologia este stiinta care are ca obiect de studiu marfa. Marfa reprezinta orice produs care prin proprietatiile sale satisface necesitatile altor persoane decat ale producatorilor, si asfel face necesara vanzarea-cumpararea prin intermediul pietei.

Merceologia produselor alimentare tine de domeniul stiintei merceologice, si se ocupa cu studiul marfurilor alimentare ca valori de intrebuintare (de consum) si a factorilor care le conditioneaza gradul de utilitate, cu cercetarile tehnico-economice a produselor alimentare intro conceptie integratoare a utilitatii, a calitatii lor raportata la necesitate si eficienta economico-sociala. Merceologia studiaza produsele multilateral: structura, compozitia si proprietatile care le determina calitatea; factorii formarii calitatii (proiectul produsului; materia prima; tehnologia producerii sau obtinerii, cultivarii; ambalajul); gama sortimentala; modul de apreciere si mentinere a calitatii in sferele circulatiei si consumului; protectia mediului si a consumatorului, si sub diferite aspecte, atat din punct de vedere tehnic, cat si din punct de vedere economic si social, toate acestea constituindu-se in domenii si functii (tehnica, economica si sociala) inseparabile, aflate intr-o stransa interdepedenta in toate verigile (sferele) circuitului lor tehnic: proiectare - producere - circulatie - consumare - mediul ambiant. Cercetarile merceologice sunt efectuate utilizand un ansamblu de metodologii, metode (generale: inductiva, deductiva, analiza si sinteza, matematice, statistice; clasice: observatia, psihosenzoriale, analiza structurii si compozitiei, analiza functionala, analiza comparativa, experimentale, economice, combinate; moderne: analiza valorii, analiza morfologica, tipologia, modelarea, metoda Brainstorming), mijloace si procedee, inclusiv din alte domenii ale stiintei, avand conceptia, potrivit careia, produsele sunt considerate ca un sistem de structuri si functii, care participa in proportii diferite la stabilirea nivelului calitativ la un moment dat.

Hrana constituie un factor indispensabil pentru om si animale, deoarece asigura energia si substantele de baza necesare desfasurarii proceselor metabolice, cresterii si dezvoltarii organismelor. Ea reprezinta izvorul si regulatorul proceselor de schimb dintre organism si mediul inconjurator. Din cele mai vechi timpuri omul a primit din mediu substante nutritive necesare furnizarii energiei cheltuite dar si mentinerii unor constante fiziologice normale. In epoca contemporana, marea diversitate de alimente disponibile, compozitia chimica complexa a acestora, riscurile de imbolnavire prin intermediul alimentelor ingerate, schimbarea mediului in care omul isi desfasoara activitatea, au determinat o revizuire a conceptiei despre alimentatia umana, accentuarea caracterului ei rational si de factor preventiv in sanatate. S-a accentuat raspunderea celor care comercializeaza alimente atat in ceea ce priveste valoarea nutritiva a produselor comercializate cat mai ales starea lor de inocuitate.

Produsele alimentare poseda un ansamblu de proprietatei senzoriale, specifice si variabile ca numar si intensitate, ce constituie pentru masa de consumatori unul dintre criteriile importante in decizia de cumparare. Astfel se explica participarea acestor proprietati cu 60% (medie) in coeficientul de calitate general (KG) al produselor alimentare. Proprietatile senzoriale constituie unul dintre cei mai importanti factori de analiza a unui produs alimentar. De aceea primul contact al consumatorului cu produsul se realizeaza pe cale senzoriala si in consecinta proprietatile senzoriale detin, un rol primordial in selectarea si decizia de cumparare. Prin analiza senzoriala a produselor alimentare se intelege examinarea facuta cu ajutorul organelor de simt (vaz, miros, gust,pipait) in urma unui control al capacitatii reale de apreciere a analistului si al preciziei rationamentului acestuia, urmata de o apreciere a impresiilor senzoriale inregistrate si de prelucrarea statistica a datelor obtinute.

Principalele proprietati senzoriale ale produselor alimentare sunt:

-Aspectul exterior (starea suprafetei, luciul etc.);

-Consecinta;

-Limpiditatea;

-Aspectul interior (in sectiune, pentru produsele solide);

-Culoarea;

-Aroma;

-Buchetul;

-Gustul;

-Suculenta etc.

Analiza senzoriala a produselor alimentare este practic la fel de veche ca insasi omenirea, insa progrese s-au inregistrat abia in ultimele trei decenii prin intensificarea cercetarilor stiintifice in scopul obiectivizarii ei. Acest interes deosebit pentru analiza senzoriala a alimentelor, are ca sursa progresele deosebite din domeniile fizicii, chimiei, microbiologiei, biochimiei, histologiei,tehnologiei, merceologiei si din alte domenii ale stiintei si tehnicii.

Simturile participante la analiza senzoriala conduc la inregistrarea cantitativa si la interpretarea cerabrala a impresiilor precum si la compararea lor cu alte impresii analoage. Acest proces in special fiziologic, poate fi redat destul de obiectiv si reproductibil in stadiul actual al metodelor de examinare senzoriala, cu conditia ca senzatia inregistrata de simtul degustatorului sa nu fie umbrita si modificata de alta apreciere psihica, provocata de o solicitare concomitenta.

Impresia senzoriala este rezultatul unor etape fiziologice si psihologice: a receptiona (a percepe), a deveni constient (a recunoaste), a compara (a ordona), a pastra (a retine), a reda (a descrie), a aprecia (a evalua).

PRAGURI SENZORIALE. Un stimul care actioneaza asupra unui organ receptor nu provoaca senzatie decat daca este suficient de intens ceea ce inseamna ca exista o limita, un prag de percepere. Pragul acesta, pragul absolut al senzatiei, reprezinta, reprezinta deci cea mai mica valoare a unei stimulari in stare sa provoace o senzatie.

Cercetarile arata ca aceste praguri sunt variabile de la un om la altul si chiar la acelasi om, in functie de mai multi factori si conditii.

Notiunea de sensibilitate senzoriala reprezinta capacitatea de a percepe stimulii veniti din mediul extern sau intern si a-i transforma in senzatii. Sensibilitatea senzoriala este o marime ce caracterizeaza capacitatea de a reactiona a diferitilor analizatori; ea este invers proportionala cu pragul senzorial (absolut sau diferential); cu cat o persoana percepe concentratii mai slabe ale unor substante (pragul sau gustativ, olfactiv este mai coborat), cu atat sensibilitatea sa gustativa este mai mare.

Pragul diferential reprezinta cea mai mica diferenta dintre stimuli, in stare sa determine o diferenta de senzatii; sensibilitatea diferentiala pentru anumiti stimuli exprima finetea cu care o persoana deosebeste stimulii respectivi; ea este invers proportionala cu pragul diferential.

Excitatia unui organ de simt poate sa se rasfranga asupra sensibilitatii unui alt organ de simt prin inductie. Cresterea sensibilitatii in acest caz poarta numele de sensibilizare. Astfel, experientele arata ca unele sunete maresc sensibilitatea organului vederii fata de diferite lumini si culori, iar altele, maresc sensibilitatea gustativa.

Un factor sensibilizant al gustului este tempetatura; intervalul de temperatutra optima pentru perceperea senzatiilor gustative este cuprins intre 30 si 40oC.

Consecinta a celor aratate mai sus, la examinarea senzoriala a produselor alimentare este necesar sa se creeze conditii care sa sensibilizeze organele de simt.