Școala Națională De Muzică Clasică Rusă

Mihail Ivanovici Glinka (în rusă Михаил Иванович Глинка, n. 1 iunie 1804 – d. 15 februarie 1857) a fost un compozitor rus.

Muzica secolului XIX trebuia sa fie una cu caracter predominant naţional. Acest lucru l-a înţeles şi Mihail Ivanovici Glinka, care a fost adeptul operei cu influenţe folclorice, folosind melodii cu caracter modal, orchestraţia fiind inspirată din sonorităţile timbrale populare, iar subiectele alese, din legendele, miturile şi istoria poporului rus. De asemenea, textul utiliza limba rusă.

Glinka a scris prima operă rusă, intitulată „Ivan Susanin”, despre un ţăran care salvează viaţa viitorului ţar al Rusiei, prin sacrificiul propriei sale vieţi. În „Ruslan şi Ludmila”, compozitorul propune un bard cu numele Ruslan, în costumaţie populară, care cântă şi se acompaniază.

În urma călătoriei sale în Spania, Glinka compune „O noapte la Madrid”, care îi va servi drept model la întoarcerea în Rusia, când compune fantezia pentru orchestră „Kamarinskaia”, cu elemente modale orientale.

Adesea numit parintele muzicii clasice ruseşti, Glinka a fost primul compozitor rus care si-a câştigat renumele în propria ţară, compoziţiile sale influentandu-le pe cele a viitorilor muzicieni ruşi. Născut într-o familie de moşieri bogaţi, ia lecţii de pian şi de vioara de la John Field, compozitorul-pianist de origine irlandeza care s-a stabilit în Rusia în 1803. A calatorit mult prin Europa, petrecandu-şi aproape trei ani la Milano, unde îi cunoaşte pe Bellini şi pe Donizetti. A petrecut un an în Berlin, unde a studiat muzica cu Sigfried Dehn. Muzica scrisă în această perioadă este cosmopolită, neavând nimic din tenta rusească. Întors în Rusia, în 1834 este decis să compună o operă cu subiect rusesc. Astfel ia naştere "Ivan Susanin" ("O viaţă de erou") – un erou naţional, care abate din drum un corp al armatei poloneze astfel salvând viaţa prinţului Romanov, sacrificând-o pe a sa. Era prima opera cu subiect rusesc, prima in care nobilii cedau locul ţăranilor, prima care reproducea cântece populare ruseşti. Următoarea creaţie, "Ruslan şi Ludmila", scrisă în 1842, este mult mai interesantă şi mai importantă pentru că are puternice trasaturi naţionaliste, iar orientalismele sunt folosite pe scară largă. Din păcate Glinka nu a reuşit să stârnească interesul publicului la vreme sa. Din această cauza compozitorul părăseşte, în anul 1844, Rusia. A făcut vizite în Franţa si Spania, unde va compune "Jota aragoneza" si " O noapte la Madrid ", care îi va servi drept model la întoarcerea în Rusia, pentru a compune fantezia pentru orchestra "Kamarinskaia". Va fi atras şi de muzică bisericească, ceea ce-l va conduce la Berlin, pentru a-l studia pe Bach. Aici s-a imbolnavit şi a murit in 1857, devenind erou naţional. A compus multe lucrări pentru pian si muzica de camera.

Piotr Ilici Ceaikovski, în limba rusă Пётр Ильи́ч Чайко́вский, (n. 25 aprilie, pe stil nou 7 mai 1840, Kamsko-Wotkinski Sawod, azi oraşul Ceaikovski - d. 25 octombrie, pe stil nou 6 noiembrie 1893, Sankt Petersburg) a fost un compozitor rus.

A fost al doilea fiu născut într-o familie burgheză. Tatăl său, inginer de mine, şi mama sa, de origine franceză, se hotărâseră să-l îndrume pe tânărul Piotr să urmeze studii de drept. Cu toate acestea, de la vârsta de 5 ani, el a început să studieze pianul. În anul 1854 a murit mama sa, fapt ce i-a pricinuit o adâncă tristeţe.

A urmat colegiul de jurisprudenţă, a luat diploma în drept şi s-a angajat ca secretar la Ministerul Justiţiei. În acelaşi timp, se ocupa de muzică, în calitate de amator. Munca sa la minister nu-i stârnea nici un interes, motiv pentru care i-a scris surorii sale "au făcut din mine un funcţionr, şi încă unul prost". În fine, în 1863, împotriva hotărârii familiei, părăseşte slujba de la minister şi începe să studieze muzica cu Anton Rubinstein.

În 1866, după ce a terminat studiile de muzică, Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înfiinţatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat până în 1878. În această perioadă a compus Simfonia nr.1 în sol minor, op. 13 („Vise de iarnă”). S-a împrietenit cu mai mulţi membri din grupul celor cinci compozitori ruşi, astfel că dedică uvertura fantezie "Romeo şi Julieta" fondatorului grupului, Mili Balakirev.

În vara anului 1872 compune Simfonia a 2-a în do minor (numită şi "Mica Simfonie Rusă", "Mica Rusie" sau "Ucraina") op.17, pe teme ucrainene şi ruseşti, iar în iarna anului 1874 dă prima reprezentaţie cu un concert de pian. În vara anului 1875 compune Simfonia a 3-a.

În anul 1876 se întâleşte cu Nadedja von Meck, o mare admiratoare a sa, care timp de 13 ani îi va vărsa o pensie alimentară de 6.000 de ruble pe an, fapt care i-a îmbunătăţit simţitor situaţia materială, dar relaţiile lor erau "strict epistolare". Simfonia a 4-a, în la minor, op. 36, compusă în 1877, îi este dedicată doamnei von Meck.