Comunicare și relații publice în afaceri - Analiza tranzacțională

Definirea Analizei Tranzacționale

Analiza Tranzacțională își are rădăcinile in psihanaliza tradiționala. Fondatorul ei, Eric Berne, a început sa dezvolte AT ca teorie a personalității, a comunicării si a relațiilor interpersonale, bazata pe conceptele comportamentelor observabile si pe cele ale interacțiunii dintre oameni.

Prin AT ajungem la concluzia ca in timpul copilăriei concepem un fel de script sau plan de viață, care este creat sub influenta parentala. Ca adulți urmam scriptul fără sa ne dam seama de acest fapt si fără sa putem lua decizii autonome.

In acest context scriptul poate fi imaginat ca un program de calculator ce rulează discret pe fundal, dirijând zilnic procesul de luare a deciziilor. Sarcina analistului tranzacțional este atât de a contribui la conștientizarea scriptului si a modului in care el blochează clientul in realizarea obiectivelor sale, cat si de a facilita apoi schimbarea.

AT este de fapt o terapie psihodinamica, comportamentala, congnitiva si emotionala.

Aria instrumentelor AT s-a dezvoltat de-a lungul vremii, iar printre conceptele cheie sunt:

- Stările Eului

- Tranzacțiile

- Stroke-urile

- Jocurile

- Triunghiul dramatic

- Pozițiile existențiale

- Structurarea timpului

- Scenariul de viată

AT-lu este astăzi folosit ca un instrument de lucru in management, marketing, educație, negocieri, diplomație, religie, consiliere, psihoterapie, etc.

Practic poate fi folosit in orice domeniu in care exista o nevoie de înțelegere a indivizilor, a relațiilor interumane si a comunicării.

Ca forma de organizare la nivel european exista EATA care are aproape 6000 de membri si peste 20 de asociații naționale, incluzând Europa de Est.

Asociația Internaționala de Analiza Tranzacționala (ITAA) definește AT ca fiind "o teorie explicativa a personalității si un sistem psihoterapeutic dedicat creșterii si schimbării personale".

Totuși Analiza Tranzacționala înseamnă mult mai mult. Ea propune o larga paleta de teorii si tehnici care pot fi utilizate de indivizi si grupuri in folosul individual si colectiv, pentru dezvoltarea la potențialul maxim.

Abordarea psihologica o recomanda ca pe o teorie a personalității care pune la dispoziție un sistem structurat al comunicării interumane. Din acesta s-a dezvoltat ulterior metoda complexa de analiza a organizațiilor.

In plus, Analiza Tranzacționala oferă o înțelegere practica a dezvoltării copilului si o teorie a psihopatologiei.

Eric Berne

„Fiecare persoană își modelează propria sa viață. Libertatea îi dă puterea de a efectua creațiile sale proprii, iar puterea îi dă libertatea de a interfera cu modelele altora.”

Probabil cele mai semnificative urme ale originii analizei tranzacționale sunt cuprinse în primele cinci articole ce a scris Berne, din 1949. Încă de când mai lucra pentru a obține statutul de psihoanalist, el a îndrăznit să sfideze conceptele freudiene ale inconștientului în scrierile sale. Când a început sa învețe în 1941, la Psychoanalytic Institute din New York, cu Paul Federn, iar mai târziu, când a reluat studiile la Institutul de Psihanaliza din San Francisco, Eric Berne, evident, a crezut că e important să devină psihoanalist. Dar fiind refuzat el s-a tot preocupat de ideea de a introduce ceva noi în psihologie.

În 1956, el a scris două lucrări pe materialul seminal pe baza citit mai devreme în acel an la Clinica de Psihiatrie, Mt. Zion Hospital, San Francisco, și la Clinica de Neuropsihiatrie Langley Porter, U.C. Școala medicală: “Intuition V: The Ego Image“ și “Ego States in Psychotherapy.” și facea referințe la P. Federn, E. Kann, și H. Silberer, în primul articol, a indicat modul în care a ajuns la conceptul de stările de ego și unde a avut ideea de a separa "adult" de la "copil". În următorul articol el a dezvoltat schema de tripartit utilizată în prezent (părinte, adult și copil), a introdus metoda de trei cercuri al diagramelor și a arătat cum efectuăm schița, etichităm teoria, "analizăm structura" și a numit-o "o nouă abordare psihoterapeutic.". Al treilea articol, intitulat "Analiza Tranzacționala: o metodă nouă și eficientă a terapiei de grup," a fost scris câteva luni mai târziu și prezentată în 1957 la reuniunea regională de vest a Asociației de Psihoterapie de grup american din Los Angeles. Odată cu publicarea lucrării, în ediția Jurnalului American de Psihologie din 1958, Analiza Tranzacțională, noua metodă de diagnostic și tratament al lui Berne a devenit o parte permanentă a literaturii psihoterapeutice. În plus, față de retratarea conceptelor sale de P-A-C, analizei structurale și stărilor de ego, publicația din 1957 a adăugat noi caracteristici scripturilor utilizate.