Analizați stadiile 5,6 și 7 din teoria lui E. Erikson

1. Dezvoltarea psihosocială: Teoria lui Erik Erikson

Erik Erikson este iniţiatorul teoriei dezvoltării personalităţii din perspectivă psiho-socială şi consideră că relaţiile sociale (interpersonale) pe care le implică dobândirea “obiectului” dorinţelor caracteristice vârstei este hotărâtoare în evoluţia acesteia. Din punctul de vedere a lui Erikson, forţele psiho-sexuale sunt factori de influenţă a dezvoltării, dar numai în corelaţie cu factorii sociali care mijlocesc satisfacerea nevoilor şi dorinţelor individuale . A facut studii pe baza unui trib încercând să contureze astfel etapele vieţei unui individ.

Erik Erikson s-a născut la 15 iunie 1902 în Frankfurt, Germania. A scris cartea "Copilarie şi societate" care conţine studii cu privire la americanii nativi, dar şi discuţii despre "personalitatea americană" şi influenţa culturii asupra personalităţii. De-a lungul timpului a primit numeroase premii pentru munca sa, însă în 1994 de stinge din viaţă. S-a făcut cunoscut prin stabilirea a opt etape de dezvoltare a personalităţii umane. El consideră că acestea sunt predefinite iar evoluţia dintr-o etapă poate afecta etapele următoare.

În fiecare etapă sunt dezvoltate mai multe sarcini care fac referinţă la doi termini aflaţi în antiteză. De exemplu, sarcina în perioada infantilă este: încredere- neîncredere. La prima vedere s-ar putea crede ca ar trebuie să învăţăm în această perioadă numai despre încredere, nu şi despre neîncredere, dar Erik a subliniat clar că trebuie să existe o balanţă între cele două. Este bine sa avem mai multă încredere dar nu trebuie să devenim nişte " proşti", astfel este important să ştim când să nu avem încredere. Dacă aceasta etapă este însuşită în mod corect, se va ramâne cu o virtute care va fi de ajutor în etapele care urmează.

Astfel fiecare etapă de dezvoltare (criză) este caracterizată prin evenimente şi conflicte, cu sarcini specifice care trebuie rezolvate. Individul (iniţial copil, apoi adolescent şi mai târziu adult) trebuie să parcurgă fiecare etapă de dezvoltare şi să soluţioneze conflictele, adecvat specificului fiecărei vârste. Dezvoltarea individului depinde de succesul sau eşecul prin carea acesta trece de fiecare etapă.

De asemenea, Erikson în comparaţie cu ceilalţi adepţi ai acestei teori, susţine că între generaţii există o influenţă semnificativă, pe care a numit-o reciprocitate. Aceasta susţine că nu numai părinţii determină evoluţia copiilor, ci şi copii au influenţă asupra părinţilor. Influenţele reciproce pot afecta mai multe generaţii.

Cele opt stadii ale teorii lui Erikson, sunt sintetízate în tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1 Opt etape de dezvoltare a personalităţii umane- Teoria lui E. Erikson

Stadiul Criza Descriere

naştere - 1 an încredere /

neîncredere Se formează sentimentul de încredere versus neîncredere în ceilalţi, în funcţie de îngrijirea şi dragostea acordată

copilului,

1-3 ani

(copilăria

mică) autonomie /

îndoială, ruşine Când copilul începe să facă anumite lucruri se dezvoltă sentimentul de autonomie, încredere în sine, cu riscul de a greşi.

3-6 ani

(copilăria

mijlocie) iniţiativă /

culpabilitate Copilul poate lua iniţiative, explorează şi îşi satisface curiozitatea (dacă simte că este autonom)

6-12 ani

(copilăria

mare) împlinire /

inferioritate În acest stadiu copilul achiziţionează cunoştinţe şi deprinderi specifice culturii din care face parte în special prin intermediul şcolii. Apare prima comparaţie socială. Astfel, o abordare corespunzătoare din partea părinţilor, dar şi a profesorilor şi a colegilor va dezvolta un simţ al competenţei sau dimpotrivă, printr-o atitudine necorespunzătore, vor dezvolta sentimentul de inferioritate.

12-18 ani

(adolescenţa) identitate de

sine / confuzie

de rol Adolescentul caută să-şi formeze şi să-şi dezvolte identitatea personală şi vocaţională, încearcă să se identifice cu un rol profesional.

18-30/35 ani

(tânărul adult) Intimitate /

izolare de

ceilalţi Dimensiunile esenţiale ale acestui stadiu sunt dragostea şi relaţiile inter-umane. Nu are importanţă cât de mult succes ai în activitatea profesională, spune Erikson; nu eşti dezvoltat complet până nu eşti capabil de a dezvolta sentimentul intimităţii. Un individ ce nu dezvoltă un sens al identităţii nu se va implica cu uşurinţă in relaţii intime şi va avea tendinţa de a se izola.

35-65 ani

(adultul) Productivitate,

creativitate,

realizare /

stagnare Prin "deschiderea eu-lui" ("generativity") Erikson se referă la abilitatea adultului de a se orienta către exteriorul său, în scopul îngrijirii altora (rolul patern, de exemplu). Erikson afirmă că adulţii au nevoie de copii la fel cu aceştia au nevoie de adulţi.

peste 65 de ani

(bătrâneţea) integrităţii

psihice sau a

disperării Dispare rolul profesional odată cu retragerea, dispare şi rolul parental când copiii sunt la casele lor (asta în cazul în

care acest rol a fost îndeplinit) sau a intervenit decesul partenerului de viaţă; încep să apară mai frecvent întrebări

despre rolul propriei existenţe, teama de moarte, iar atunci când aceste problema nu au fost rezolvate favorabil se ajunge

la o fază de disperare, numită şi depresia bătrâneţii.