Aplicații - Devianța Școlară

Aplicaţia nr 4 de la tema 1 (pag 10)

Analizaţi comparativ fenomenele de "devianţă negativă" şi "devianţa pozitrivă" şi particularităţile la nivelul grupului de muncă.

"Devianţa este ansamblul conduitelor şi stărilor pe care membrii unui grup le consideră drept neconforme cu asteptările, normele şi valorile lor şi care, în consecinţă, riscă să treazească din partea lor reprobare si sancţiuni"(M. cusson – 1970)

Devianţa este relativă, fiind evaluată numai în raport cu standardele culturale existente în societate, comunitate sau grup. Pentru ca graniţa dintre comportamentele dezirabile şi cele indezirabile este permeabilă, definirea devianţei implică criterii alternative

dependente de gradele de toleranţă permise de constrângerile normative ale grupurilor sociale de referinţă. Astfel există devianţa "negativă" când acţiunile indivizilor depăşesc limitele insituţionale acceptabile de toleranţă şi devianţa "pozitivă" care este echivalentă cu schimbarea socială.

Realitatea a demonstrat permanent că R. Merton avea dreptate când afirma că atunci când un anumit sistem socio – economic şi cultural ridică în slăvi succesul drept scop al integrării societăţii, câtă vreme structura socială respinge în mod riguros sau chiar împiedică mijloacele spre succes pentru o parte considerabilă a populaţiei, atunci comportamentul deviant apare pe scară mai largă.

Desigur, cauzele generale, cele tip macrosocial şi factorii social economici nu explică în totalitate şi în mod concret fenomenul infracţional şi dinamica acestuia. De asemenea, simpla postulare a esenţei sociale a fenomenului infracţional, a decurgerii acestuia din

realitatea socială nu duce prea departe în înţelegerea intimă a etiologiei şi a posibilităţii prevenirii diverselor comportamente disociale şi antisociale individuale şi de grup. Astfel se are în vedere analiza cauzelor de nivel psihosocial şi psihoindividual în intercondiţionările lor complexe, ce pot duce la infracţionalitate.

În cadrul procentului didactic se vor lua măsurile necesare pentru prevenirea unor acte de agresivitate împreuna cu forurile competente.

Aplicaţia nr 4 de la tema 2 (pag 18)

Elaboraţi un eseu de minim 50 de rânduri cu tema "Devianţa şi integrarea socială"

Activitatea omului în societatea contemporană este supusă unui proces de structurare şi organizare, atât pe plan individual cât şi pe plan social. Nevoia de organizare a activităţilor este generată de necesitatea obţinerii unor rezultate şi a unei eficienţe superioare. Ea a fost determinată de conştiinţa limitelor individului izolat, atât in plan biofizic cât şi psihosocial.

Nevoile şi trebuinţele subiective ale indivizilor au susţinut apariţia şi dezvoltarea organizaţiilor. Aceste organizaţii au caracteristicile lor: structura organizaţională, controlul organizaţional, comportamentul organizaţional şi schimbarea organizaţionala. Forţa unei organizaţii nu se verifică doar prin posibilitatea de a produce rezultate optime la un moment dat, ci şi prin capacitatea ei de a angaja schimbări pe termen lung.

Capacitatea de schimbare devine un indicator semnificativ pentru forţa şi sănătatea organizaţiei, mai ales dacă în aceste organizaţii apar şi elemente cu un comportament deviant.

Emile Durkheim afirma că devianţa este starea normală a societăţii fiind un indicator al normalităţii sociale. RK Merton a vizat prin comportamentul deviant "reacţia normală a oamenilor normali aflaţi în condiţii anormale".

T. Bogdan(1973) arăta că formele de conduită care se depărtează în mod sensibil de normele existente într-o cultură dată şi care corespund unor roluri şi statusuri bine definite într-o anumită cultură formează comportamentul deviant.

În orice societate comportamentul deviant apare sub mai multe forme mergând de la comportamentul "excentric", până la comportamente disfuncţionale înscrise în aria patologică a tulburărilor psihice. Graniţa dintre comportamentele dezirabile şi cele indezirabile este permeabilă, astfel că definirea devianţei implică criterii alternative. Din acest punct de vedere există "devianţa negativă" când acţiunile indivizilor depăşesc limitele instituţionale acceptabile de toleranţa şi o "devianţă pozitivă" când individul se abate de la stereotipurile conformităţii şi adoptă creativ norme şi valori superioare.

Punctul de vedere juridic şi cel psihosocial nu se suprapun întocmai: Mira Y Lopoz (1959) arăta că între concepţia juristului şi concepţia psihologului de multe ori există aceeaşi diferenţă de criterii pe care o întâlnim între familia unui bolnav şi medic.

Tot Mira y Lopez arăta că este imposibil să judeci un delict fără a-l înţelege, dar pentru a-l înţelege trebuie cunoscute antecedentele situaţiei şi valoarea tuturor factorilor determinanţi ai reacţiei personale.

Sub aspectul sociopsihologic, factorul comun al delicvenţilor este că subiecţii din această categorie dau dovadă de nonconformitate la modelul social, au un comportament deviant de la normele socio-morale, în sensul că îşi realizaează unele scopuri şi aspiraţii pe căi social neacceptabile.

Pe baza unor cercetări au fost propuse noi abordari educative, care să raspundă trebuinţelor specifice indivizilor dificili, abordări care vizează remedierea deficiţelor congnitive şi lărgirea repertoriului comportamental.

Aplicaţia 5 de la tema 5 (pag 22)

Comentaţi următorul text şi desprindeţi semnificaţia sa psihosociologică pentru problematica devianţei şcolare:,,Socializarea primară este deosebit de importantă pentru individ, întruât ea aşează structurile de bază ale Sinelui şi lumii; primii ani de viaţa şi primii Alţii semnificativi (parinţi, membri ai familiei, alte persoane sau grupuri) oferă o orientare în şi către lume, conturând limitele receptivităţii ulterioare a individului, făcând din el un candidat la segmente determinate ale lumii sociale; aceasta înseamnă că, în măsura în care măreşte deschiderea către aceste sefmente, socializarea primară conduce la închiderea relativă a altor segmente” (Elisabeta Stănciulescu, 1996, p. 103).