Descoperirea copilului de Maria Montessori - recenzie

Maria Montessori este foarte actuala si azi. Principiile sale, solutiile si metodele sale sunt folosite de noi, dascalii, in scoli si gradinite, deopotriva, zilnic.

Lucrarea debuteaza cu « Consideratii critice privind stiinta aplicata la scoala ». Autoarea aprecieaza ca in educatie nu preocupa preponderent stiinta , cat “interesul umanitatii si al civilizatiei, in fata caruia exista o singura patrie: lumea”. Educatorul este interesat pentru manifestarile fenomenelor naturale deoarece este “omul care se trezeste la viata intelectuala”.

Reforma esentiala cere desfasurarea libera a activitatilor copilului pentru ca pedagogia stiintifica sa se nasca in ea. Progresul se realizeaza prin lucruri noi, care se nasc si, mult mai des, prin lucruri preexistente, care se imbunatatesc, se perfectioneaza.

In « Istoricul metodelor » autoarea considera ca este necesar sa se stabileasca metoda proprie pedagogiei experimentale. Ii acorda lui Eduard Seguin meritul de a fi alcatuit un adevarat sistem de educatie pentru copiii deficienti, plecand de la experientele lui Itard ( considerat intemeietorul pedagogiei stiintifice), pe care le-a aplicat, modificandu-le si completand metoda.

Metodele prin care se poate ajuta dezvoltarea mentala a copiilor intarziati ar putea ajuta dezvoltarea tuturor copiilor, constituind astfel un invatamant sanatos pentru orice fiinta normala.

Ca « Metode de invatamant adoptate in « Casele copiilor », in scolile sale, doamna Montessori s-a prreocupat de cresterea morfologica a copiilor, , controlandu-le saptamanal greutatea, inaltimea si monityorizand cu ajutorul medical conditia trofica a muschilor, starea limfaticam sangvina si observarea eventualelor malformatii sau stari patologice ale copiilor.

Metoda de observatie, in acceptiunea autoarei are o singura baza : exprimarea libera a copiilor pentru a-si putea dezvalui nevoile si aptitudinile ascunse sau reprimate atunci cand ambianta impiedica activitatea lor spontana

Din aceste considerente, ambianta este creata prin amenajarea cu mobilier scolar pe masura copiilor si care sa raspunda nevoilor lor de lucru rational : masute de diferite forme, foarte usoare, scaune mici, din lemn, simple, dulapuri cu rafturi joase, iar pe perete, ca emblema a « Casei Copiilor », tabloul lui Rafael « Madona cu scaunul ». Copiii nu vor putea intelege semnificatia simbolica a « Madonei cu scaunul », dar vor vedea in ea ceva mai mult decat in alte tablouri care reprezinta tati, mame, bunici si copii si il vor pastra in inimile lor cu veneratie. De asemenea, abilitatea miscarilor copiilor recupereaza defectele mobilierului. Simplitatea sau imperfectiunea obiectelor externe servesc la dezvoltarea activitatii si dexteritatii elevilor.

In ambianta exista o putere educativa prezenta pretutindeni, iar educatoarea si copiii fac parte din ea.

Referitor la disciplina si libertate, libertatea copilului trebuie sa aiba ca limita interesul colectiv iar ca forma, ceea ce autoarea numeste educatia bunelor comportari si atitudini. Copilul trebuie impiedicat sa jigneasca sau sa raneasca pe altcineva.

Punctul de plecare in disciplina este cel mai solicitant pentru educatoare ; copiilor li se explica in primul rand notiunile de bine si de rau, iar educatoarea trebuie sa-i impiedice pe acestia sa confunde binele cu imobilitatea si raul cu activitatea, deoarece scopul educatiei montessoriene este crearea unei discipline a activitatii, a muncii, a binelui si nu a imobilitatii si pasivitatii.

« Nu putem fi liberi daca nu suntem independenti », se afirma dezvaluind specificul copilului.

O actiune pedagogica eficace asupra unor copii fragezi trebuie sa constea in a-i ajuta sa inainteze pe caile independentei pentru a-i face apti sa se se ajute singuri.

Privitor la “Natura in educatie, “, sentimentul naturii se dezvolta prin exercitiu, ca orice alta insusire deoarece, numai aflati in mijlocul naturii copiii arata ce pot.

Ingrijirea plina de atentie a fiintelor vii este satisfacerea unui instinct dintre cele mai vii ale sufletului de copil, motiv pentru care se poate organiza un serviciu activ de ingrijire a plantelor si animalelor.