Dimensiunea Ergonomică

Investigaţiile realizate pe domeniul managementului clasei de elevi au început să atingă şi anumite subiecte considerate pana în prezent elemente conexe procesului instructiv-educativ, cum ar fi ergonomia clasei de elevi. Când facem referire la dimensiunea ergonomică a clasei de elevi, avem in vedere următoarele probleme:

a.- forma clasei

b.- suprafaţa şi volumul

c.- iluminarea şi ventilarea

d.- dispunerea mobilierului

e.- vizibilitatea

f.- pavoazarea (amenajarea sălii de clasă)

Aceste probleme, dintre care le amintim pe cele ale structurii ergonomice (dispunerea mobilierului din clasa, vizibilitatea şi pavoazarea sălii de clasa), nu pot fi considerate ca secundare sau lipsite de importanta pentru succesul activităţii la catedra a cadrului didactic. Suporturile investigaţionale moderne aduc probe certe în favoarea acestor dimensiuni, considerându-le fundamentale în economia generala a procesului didactic, ca proces managerial.

a- Forma clasei: este determinată de câţiva factori : obţinerea unui ambient cât mai plăcut; asigurarea unei mobilări variate din punct de vedere funcţional; obţinerea parametrilor igienici recomandaţi de medici (ventilare, iluminare naturală) şi asigurarea unei construcţii eficiente şi durabile .

Din analiza realizărilor de până acum rezultă că formele (geometrice) de clasă cele mai utilizate sunt pătratul şi dreptunghiul compact. Forma pătrată permite o flexibilitate remarcabilă în aranjarea mobilierului şi favorizează micşorarea distanţei de la tablă la ultimul rând .

În funcţie de ciclurile de învăţământ se pot adopta variante de mobilare diferite: radiţional (în cazul ciclului primar) sau aulă şi de conferinţă (pentru ciclurile mai mari de învaţământ).

b- Suprafaţa şi volumul clasei: se determină în funcţie de numărul de elevi acceptat pentru o grupă (rezultat al posibilităţilor economice şi de acoperire cu cadre didactice). Se consideră că suprafaţa optimă pentru un elev este în jurul a 1,5 mp şi că numărul de elevi într-o clasă variază între 25 şi 40 pe plan mondial.

c- Iluminarea şi ventilarea clasei: influenţează hotărâtor procesele educaţionale. Luminarea naturală se poate asigura prin vitrarea unuia sau mai mulţi pereţi (adiacenţi sau opuşi) ai clasei astfel încât să se realizeze o suprafaţă vitrată de 1/3 din suprafaţa pardoselii. Criteriul principal care este urmărit în proiectarea unei săli de clasă este obţinerea unei luminări cât mai uniforme pe suprafaţa de lucru. Modul de iluminare naturală are o influenţă covârşitoare asupra formei sălilor de clasă, impunându-se două tipuri principale :

- clasa orientată (dirijată) - este de formă dreptunghiulară, iar cea mai bună luminare se obţine prin vitrarea uneia din laturile lungi, asigurându-se o lumină dirijată, de la stânga, care impune o mobilare frontală a clasei

- clasa neorientată - este de obicei de formă pătrată în care se poate realiza organizarea liberă care impune asigurarea unei luminări generale pe tot perimetrul.

Orientarea claselor se face preferenţial către sud – est, considerându-se că se asigură astfel lumină de cea mai bună calitate.

Aerisirea în sala de clasă se obţine relativ uşor în soluţiile cu luminarea naturală bilaterală sau cu ferestre pe pereţii adiacenţi şi mai dificil în soluţia cu iluminarea pe o singură parte.

Suporturile investigaţionale moderne aduc probe certe în favoarea acestor dimensiuni, considerându-le fundamentale în economia generală a procesului didactic, ca proces managerial.

Analiza unor subiecte, cum ar fi cele anterior menţionate: dispunerea mobilierului din sala de clasa, vizibilitatea, în sensul poziţionării elevilor în bănci şi pavoazarea sălii de clasa, au determinat reconsiderarea unor structuri dimensionale ale managementului clasei de elevi.

Dimensiunea ergonomică urmăreste: dispunerea mobilierului în sala de clasă, asigurarea vizibilitătii si amenajarea sălii de clasă.