Educația civică - Cultură civică în învățământul preuniversitar la nivelul Uniunii Europene

1. Analiza conceptuala

Privind cronologic, anul 1990 joaca un rol important in evolutia acestei materii, astfel daca pana in mijlocul anilor 1990, educatia civica si cultura civica erau doua discipline vulnerabile din punct de vedere al formarii initiale si continue a profesorilor, al manualelor si resurselor informationale sau metodologice disponibile, in ultimii ani aceasta situatie s-a ameliorat si chiar imbunatatit. Astfel, teme precum democratia, drepturile omului, libertatea, cetatenia, responsabilitatea au beneficiat de dezvoltari substantiale. Acest lucru s-a datorat unor programe finantate de institutii si organizatii neguvernamentale din Romania sau strainate. Pentru ultimii 10 ani sunt remarcabile influentele si initiativele de la nivel european.

Necesitatea educatiei civice este recunoscuta, insa chiar si asa nu exista un consens in ceea ce priveste statutul educatiei civice in curriculum scolar. Desi nu se suprapun exact, educatia civica si educatia pentru cetatenie democratic vizeaza finalitati similare. Astfel, educatia pentru cetatenie democratica are o arie mai cuprinzatoare si urmareste promovarea unei culturi a democratiei drepturilor omului, pe cand educatia civica urmareste transmiterea anumitor idei despre o societate democratica si exersarea unor practici, care sa dea elevilor posibilitatea de a intelege ce inseamna sa traiesti ca cetatean intr-o democratie. In ceea ce priveste nucleul, acesta le este comun si priveste formarea copiilor, tinerilor si adultilor pentru a deveni cetateni activi si responsabili. .

Abordarea implicita: desi, este recunoscut faptul ca scoala are calitatea de a forma cetateni este deopotriva adevarat ca spiritul civic se poate educa si pe alte cai: O prima varianta consta in preluarea acesteia de alte discipline, o alta varianta este generata de mediul educativ: prin atmosfera si principiile democratice, care contribuie la formarea elevilor in spritul valorilor si principiilor democratice. Participarea la luarea deciziilor in consiliul scolii, exprimarea opiniilor in revista scolii sau implicarea in structurile reprezentative ale elevilor sunt doar cateva mijloace prin care copiii si tinerii vin in contact direct cu forme si continuturi ale practicilor democratice. Aria de curprindere a educatiei civice este una larga, ea cuprinde in extenso tot ceea ce este viata scolii, in relatie cu viata comunitatii.

Abordarea explicita: presupune prezenta in curriculum a unei/unor discipline care isi propun expres sa contribuie la abilitatea elevilor pentru a exercita in mod competent calitatea de cetatean intr-o societate democratica.

Abordarea combinata implicit- explicit, majoritatea tarilor au adoptat solutia mixta: educatia civica se realizeaza prin experientele democratice din scoala si comunitate, dar si prin intermediul unor cursuri incluse in curriculum. In analizarea educatiei pentru cetatenia democratica si educatia civica se tine cont de relatia dintre formal, non-formal si informal in curriculumul de educatie civica, precum si rolul curriculumului ascuns in formarea cetatenilor informati, responsabili si activi.

In unele tari europene, curriculumul formal de educatie civica presupune discipline separate/specializate, cu statut de disciplina obligatorie sau optionala, abordari integrate sau transcurriculare. O succintã analizã comparativa a prevederilor curriculare din Europa arata diversitatea abordarilor si practicilor. Ne atrage atentia diversitatea terminologicã a domeniului: educatie civica, instruire civica, cultura civica, educatie cetateneasca /pentru cetatenie, studii sociale.